Argument education - Essay Marketplace

Argument education

“Un bun educator trebuie să cunoască pe copilul său pentru a şti să-l adapteze lumii în care va trăi. Trebuie în acelaşi timp să ştie a se face cunoscut de copiii săi, nu prin mărturisiri şi prin graţia unor fizionomii şi atitudini.”

J. Wilbois- “La nouvelle education francaise” -Paris 1922

Lucrarea de faţă pune în lumină contribuţia jocului didactic, care este un tip specific de activitate prin care cadrul didactic consolidează, precizează şi chiar verifică cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora. Lucrarea îşi propune să identifice strategii, metode, mijloace moderne de realizare a activităţilor în grădiniţă, care să stimuleze interesul preşcolarilor, să descopere noi metode de implicare activă a preşcolarilor.

Limbajul reprezintă una dintre cele mai importante aptitudini pe care le achiziţionează copilul preşcolar, acesta fiind totodată un element cheie în însuşirea unei bune educaţii în şcoală şi mai apoi în mediul universitar.

„Însuşirea limbajului este o activitate, un proces, care presupune un efort îndelungat din partea individului. Aceasta pentru că tehnica de recepţionare (limbajul impresiv) şi de exprimare (limbajul expresiv) a comunicării este una din priceperile omeneşti cele mai complicate, pentru însuşirea căreia este nevoie de un şir întreg de ani.” (Jurcău)

Dezvoltarea limbajului include următoarele aspecte: evoluţia în plan fonetic, lexical, gramatical şi semantic. Se ştie deja că preşcolarii sunt nişte parteneri de conversaţie excelenţi- nu doar că pun o mulţime de întrebări, dar le şi place foarte mult să povestească. Această caracteristică îi ajută foarte mult pe părinţi şi educatori în activităţile de dezvoltare a vocabularului şi a competenţelor de comunicare la copii.

Un studiu recent, Mother – child bookreading în low – income families: Correlates and outcomes during the first three years of life. Child Development “realizat de Raikes, H., Pan, B.A., Luze, G., Tamis- LeMonda, C.S., Brooks- Gunn, J., Constantine, J., Tarullo, L.B., Raikes, H.A., & Rodriguez, E.T. (2006) a evidenţiat efectele citirii de către mame în primii trei ani de viaţă a copiilor. Părinţii sunt încurajaţi să citească poveşti copiilor lor pentru a favoriza dezvoltarea limbajului şi abilitaţilor cognitive. Mamele şi copiii au fost participanţi într-un studiu de evaluare a programului Early Head Start, program federal ce ajută 62000 de familii cu venituri mici în 7000 de comunităţi la nivel naţional. Early Head Start oferă servicii acasă sau în centre de servicii, pentru a îmbunătăţi dezvoltarea copilului şi abilităţile părinţilor. Au fost intervievate mai mult de 1100 de femei cu copii cu vârste de 14, 24 şi 36 de luni. Unele dintre ele participau la programul Early Head Start, iar altele făceau parte din grupul de control. Mamele au fost întrebate despre frecvenţa cu care citesc poveşti copiilor. De asemenea, s-au pus întrebări legate de resursele şi problemele familiei. Cercetători experimentaţi au efectuat măsurători standard ale vocabularului şi abilitaţilor cognitive ale copiilor.

Aproape jumătate dintre mame au raportat că citesc zilnic copilului lor la vârsta de 14 luni şi numărul mamelor creştea odată cu înaintarea copilului în vârstă. Frecvenţa cu care li se citea era asociată cu rezultatele cognitive şi de vorbire ale copilului la aceeaşi vârstă şi la o vârstă ulterioară. În general, cu cât mamele citeau mai mult copiilor lor, cu atât vocabularul şi abilităţile cognitive ale copiilor aveau de câştigat astfel încât, la vârsta de 3 ani (atunci când copiii încep să fie interesaţi de activităţi de pre – citire) copiii cărora li s-a citit zilnic în primii doi ani de viaţa aveau scoruri cognitive şi de limbaj semnifictiv crescute. Rezultatul cel mai important a fost că practica cititului de către mama a influenţat limbajul copilului creând un efect reciproc de “bulgăre de zăpadă” şi dovedind în acest fel că expunerea timpurie la lectura dezvolta abilitaţi de vorbire, care, la rândul lor, au condus la dezvoltarea cititului şi a vocabularului. Cu alte cuvinte, bebeluşii expuşi cititului de la o vârstă fragedă au început să vorbească mai devreme şi au arătat interes faţă de cărţi, ceea ce a provocat un şi mai mare interes pentru citit, dezvoltându-şi astfel abilităţile cognitive şi de vocabular.

Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destindere, bună dispoziţie şi bucurie, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a copilului. Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru în activitatea preşcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, generând o motivaţie secundară, dar stimulatorie, constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii şcolare.

Aşadar, atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a copiilor la activităţi sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul acestora.

Activităţile integrate implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun, permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic. Activitatea integrată se referă și la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer cu grade diferite de implicare, finalizare.

Integrarea se mai poate manifesta și prin corelarea informațiilor specifice unor domenii, ea depășind barierele dintre acestea prin schimbul de metode, cunoștințe, mijloace însușite pe parcurs. Corelarea cunoştinţelor specifice unor categorii de activități diferite contribuie substanţial la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, la dezvoltarea capacităţii copiilor de a aplica cunoştinţele în practică – o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită, la transferul cunoștințelor dintr-un domeniu în altul.

Un loc important în pregătirea copilului pentru şcoală îl ocupă activităţile de educare a limbajului, care au o influență majoră atât asupra dezvoltării tuturor proceselor psihice, cât și asupra personalității copiilor.

.

Review this essay:

Name
Rating
Your review: (optional)

Latest reviews:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.