Calitatea și extinderea - Essay Marketplace

Calitatea și extinderea

Lumea globalizată de astăzi a generat transformări în educație. Aceste transformări au permis încorporarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) pentru crearea universităților virtuale care dispun de cursuri și programe la distanță. Cu toate acestea, virtualizarea educației a dat naștere la o serie de critici cu privire la eficiența și eficacitatea acesteia. Criticile se învârt în jurul experiențelor învățării virtuale și pun la îndoială valoarea ei în generarea învățării semnificative și permanente.

Acest scepticism apare ca urmare a provocărilor cu care se confruntă sistemele educaționale din întreaga lume pentru utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), astfel încât acestea trebuie să funcționeze ca o resursă care oferă elevilor instrumentele și cunoștințele necesare secolului XXI și care le permit să aibă succes și competitivitate în viața personală și profesională. Aceste instrumente și resurse includ atât alfabetizarea inter-și transdisciplinară, cât și alfabetizarea digitală.

TIC reprezintă inovația educațională a momentului și permite profesorilor și elevilor schimbări decisive în activitatea zilnică a clasei și în procesul instructiv-educativ. Totodată furnizează instrumente care favorizează școlile care nu au bibliotecă sau materiale didactice. Aceste tehnologii permit intrarea într-o lume nouă, plină de informații ușor accesibile pentru profesori și elevi. În același mod, ele facilitează mediul de învățare, care se adaptează la noile strategii care permit dezvoltarea creativă și distractivă cognitivă în ariile tradiționale ale curriculumului.

Integrarea TIC în educație are ca funcție să fie un mijloc de comunicare, un canal de comunicare și schimb de cunoștințe și experiențe. Acestea sunt instrumente de procesare a informațiilor și de gestionare administrativă, sursă de resurse, mijloace recreative și dezvoltare cognitivă. Toate acestea conduc la o nouă modalitate de a dezvolta o unitate didactică și, prin urmare, să evolueze pentru că formele de predare și învățare se schimbă, profesorul nu mai este managerul cunoașterii, ci un ghid al elevului în fața învățării.

Principalele funcționalități ale TIC-ului în educația de bază:

– educația digitală a elevilor, profesorilor și familiilor;

– utilizarea personală: acces la informații, comunicare, management și prelucrare de date;

– managementul instituției: secretariat, bibliotecă, managementul îndrumării elevilor;

– utilizarea didactică pentru a facilita procesele de predare și învățare;

– comunicarea cu familiile (prin intermediul site-ului școlar);

– relația dintre profesorii din diferite școli (prin rețele și comunități virtuale): împărtășirea resurselor și a experiențelor, transmiterea informațiilor, a întrebărilor.

Câteva reguli privind utilizarea didactică a TIC în procesul educațional:

1. Ce este relevant trebuie să fie întotdeauna educațional, nu tehnologic.

2. TIC nu au efecte magice asupra învățării, nici nu generează automat inovații educaționale

3. Metoda sau strategia didactică, împreună cu activitățile planificate, oferă un tip sau altul de învățare (recepție, descoperire, etc.).

4. Elevii trebuie să rezolve sarcinile cu ajutorul tehnologiei.

5. TIC ar trebui să fie utilizat atât ca resursă de sprijin pentru învățarea academică a diferitelor discipline curriculare, cât și pentru dobândirea și dezvoltarea abilităților specifice TIC.

6. TIC poate fi folosită pentru a căuta, consulta și elabora informații, precum și pentru a relaționa și a comunica cu alte persoane (sarcini intelectuale și sociale).

7. TIC ar trebui să fie utilizată atât pentru munca individuală, cât și pentru dezvoltarea proceselor de învățare colaborativă între grupuri de elevi (atât personal cât și virtual).

8. Atunci când se planifică o lecție, un proiect sau o activitate cu TIC, obiectivul și conținutul învățării curriculare trebuie să fie explicite, precum și tipul de competență sau capacitatea tehnologică pe care o promovează.

9. Trebuie evitată improvizația pentru programarea sarcinilor, grupări, procese de lucru.

10. Utilizarea TIC nu ar trebui planificată ca o acțiune paralelă cu procesul de predare obișnuit, ci trebuie să fie integrată.

1.2. Avantaje și dezavantaje ale TIC

Implementarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor în sistemul educativ aduce cu sine diferite avantaje și dezavantaje, din cadrul a trei perspective:

• Din perspectiva învățământului

a) Avantaje:

– Interes/ Motivație. Elevii sunt foarte motivați atunci când folosesc resursele TIC deoarece încurajează activitatea și gândirea. Pe de altă parte, motivația îi face pe elevi să dedice mai mult timp muncii și prin urmare, să învețe mai multe.

– Interacțiune /Activitate intelectuală continuă. Elevii sunt activi în permanență atunci când interacționează cu ajutorul calculatorului.

– Dezvoltarea inițiativei. Participarea constantă a elevilor încurajează dezvoltarea lor deoarece, sunt forțați să ia noi decizii în mod continuu.

– Învățarea din greșeli. Feedback-ul imediat la răspunsurile și acțiunile utilizatorilor

le permite elevilor să cunoască erorile doar în momentul în care se produc și, în general, programul oferă posibilitatea de a repeta răspunsuri noi sau modalități de a acționa pentru a le depăși.

– O mai bună comunicare între profesori și elevi. Canalele de comunicare furnizate de Internet (e-mail, forumuri, chat …) facilitează contactul dintre elevi și profesori.

– Învățarea prin cooperare. Instrumentele pe care le oferă TIC (surse de informații, materiale interactive, e-mail, spațiu pe disc, forumuri …) facilitează munca în grup și cultivarea atitudinilor sociale, schimbul de experiență, idei, cooperare și dezvoltare a personalității.

– Grad ridicat de interdisciplinaritate.

– Cunoștințe digitale și audiovizuale.

– Dezvoltarea abilităților de căutare și de selecție a informațiilor.Volumul mare de informații disponibile pe Internet, necesită punerea în aplicare a tehnicilor care ajută la găsirea informațiilor necesare și evaluarea acestora.

– Îmbunătățirea abilităților de exprimare și creativitate. Instrumentele furnizate de TIC (procesoare de text, editori grafici …) facilitează dezvoltarea abilităților de exprimare scrisă, grafică și audiovizuală.

– Acces facil la o mulțime de informații de toate felurile.

– Vizualizare și simulare. Programele de pe calculator permit simularea secvențelor fizice și a fenomenelor chimice, astfel încât elevii pot să le înțeleagă mai bine.

b) Dezavantaje:

– Distrageri. Elevii uneori se dedică jocului în loc să lucreze.

– Dispersie. Navigarea prin spații de internet atractive, pline de aspecte variate și interesante, înclină utilizatorii să se abată de la obiectivele căutării.

– Pierderea timpului. De multe ori este necesar mai mult timp pentru căutarea informațiilor potrivite, datorită excesului de informații disponibile, dispersiei și prezentării atomice a acestora.

– Informații nesigure. Pe Internet există multe informații care nu sunt fiabile: parțiale, greșite sau depășite.

– Învățarea incompletă și superficială. Interacțiunea liberă a elevilor cu aceste materiale, nu întotdeauna de calitate și de multe ori decontextualizate, pot oferi o învățare incompletă cu viziuni ale unei realități simpliste și superficiale.

– Dialoguri foarte rigide.

– Vedere parțială a realității.

– Anxietate. Interacțiunea continuă cu ajutorul calculatorului poate provoca anxietate la elevi.

– Dependența de ceilalți.

• Din perspectiva elevului

a) Avantaje:

– Învață mai multe în mai puțin timp.

– Atractiv. Aceasta presupune utilizarea unui a instrument atractiv și de multe ori cu componente ludice.

– Accesul la mai multe resurse educaționale și medii de învățare. Elevii au acces la informații și materiale didactice digitale multiple care le îmbogățesc procesele de predare și învățare. Așadar, profesorul nu mai este principala sursă de cunoaștere.

– personalizarea proceselor de predare și învățare

– autoevaluare

– Socializare. Internetul oferă elevilor posibilitatea de a socializa între ei, de a-și împărtăși informațiile, bucuriile și problemele.

b) Dezavantaje:

– Dependență.

– Izolarea. Materialele didactice multimedia permit elevului să învețe singur, chiar îl încurajează pentru a face acest lucru, dar această lucrare individuală, excesiv, poate duce la probleme de sociabilitate.

– oboseală vizuală și alte probleme de sănătate

– Investiția timpului. Comunicațiile prin Internet oferă multe posibilități, dar necesită timp.

– Lipsa de cunoaștere a limbilor străine poate reduce accesul la diverse surse informaționale

– Resurse educaționale cu un potențial didactic redus.

– Efortul economic.

• Din perspectiva profesorului

a) Avantaje:

– Sursa resurselor educaționale pentru predare, îndrumare și reabilitare.

– Individualizarea.

– O socializare mai bună cu elevii.

– Facilitarea evaluării și controlului. Există mai multe programe și materiale didactice on-line, prin care se pot propune diverse activități pentru elevi , se evaluează rezultatele lor și să se furnizează rapoarte de monitorizare și control.

– Actualizare profesională.

– Ele constituie un bun mijloc de cercetare didactică în sala de clasă.

– Contacte cu alți profesori și centre.

b) Dezavantaje:

– Stresul. Uneori profesorii nu au cunoștințe adecvate despre sistemele informatice și nu pot folosi corespunzător instrumentele digitale. Așadar, toate acestea pot amplifica stresul cadrului didactic.

– Dezvoltarea strategiilor care necesită un minim de efort din partea elevilor

– Abateri de la alte activități.

– probleme legate de întreținerea calculatoarelor.

– Implică mai mult timp. Utilizarea TIC, deși poate îmbunătăți predarea, necesită mai mult timp din partea cadrelor didactice pentru : cursuri de alfabetizare, tutoriale virtuale, management personal de e-mail, căutarea informațiilor.

– Necesitatea actualizării echipamentului și programelor. IT este în continuă evoluție, iar echipamentele și programele se îmbunătățesc neîncetat și acest lucru necesită o reînnoire constantă.

1.3. Dezvoltarea infrastructurii în Mexic

Cunoașterea și posibilitatea utilizării acestor tehnologii sunt, fără îndoială după două decenii de studii, parte a setului de competențe necesare pentru a participa activ în societatea de astăzi. Prin urmare, se adaugă mai multe posibilități învățării semnificative și devine o bună alternativă pentru extindere. În educația de bază, aceste tehnologii reprezintă posibilitatea extinderii accesului populațiilor îndepărtate, în același timp cu includerea lor în utilizarea TIC. Un caz de succes al acestei propuneri este Telesecundaria mexicana, care are mai mult de două decenii de experiență. Telesecundaria este un model de educație mexicană, înființat în 1968 de Álvaro Gálvez y Fuentes, cu scopul de a reduce analfabetismul prin emisiuni de televiziune în zonele rurale sau în zone cu acces dificil în Republica Mexicană.

În Mexic, singura alternativă pentru democratizarea noilor tehnologii este sistemul de învățământ. Mulți copii trec prin condiții dificile și singura posibilitate de acces la noile tehnologii este prin școală și, în special, școală publică. Guvernul a valorificat experiența și resursele sistemului său prin învățământ la distanță. În zone vaste a inclus TIC în școli prin intermediul programului Red Escolar.

Răspunzând nevoii de a articula necesitățile diferitelor sectoare de guvernare în ceea ce privește TIC și de a extinde acoperirea serviciilor de bază precum educația, sănătatea, economia, știința, tehnologia și industria, dar și alte servicii către comunitate, guvernul Mexic a dezvoltat portalul e-Mexic. Acest portal oferă patru canale: e-sănătate, e-economie, e-guvernare și e-learning. Acesta din urmă oferă informații și servicii legate de educație, formare și învățare legate de TIC pentru cetățeni.

O inițiativă similară cu cea a editorilor, dar care trece în responsabilitatea statului, este digitalizarea manualelor școlare. Unele state investesc resursele în acest scop, deoarece textele digitalizate sunt susceptibile și pot fi transferate către cele mai îndepărtate locuri. Mexic, prin intermediul programului Enciclomedia, digitizează și pune în circulație texte școlare cu legături către biblioteci, fotografii, hărți, tururi virtuale, videoclipuri, audio interactive și alte resurse. De asemenea, oferă ateliere de instruire pentru profesori și resurse pentru utilizarea acestor materiale.

Mexicul a integrat diverse resurse în implementarea TIC în școli: computere multimedia, conexiune la Internet, antene însoțite de decodor pentru semnalul Edusat, televizoare, casetofoane și software educațional. Programul Red Escolar distribuie 4 computere și un server pentru un grup de aproximativ 40 de elevi.

Noile tehnologii pot oferi mijloace pentru îmbunătățirea proceselor de predare și învățare și pentru gestionarea mediilor educaționale. În general, pot facilita colaborarea între familii, școli, lumea muncii și mass-media și pot oferi mijloacele necesare pentru a pune la dispoziție, în orice moment și în orice loc, formarea “personalizată” pe care societatea o cere fiecărui cetățean. De asemenea, pot să contribuie la depășirea inegalităților sociale. Utilizarea sa pentru sau împotriva unei societăți mai echitabile va depinde în mare măsură de educația, cunoașterea și capacitatea critică a utilizatorilor săi, care sunt oamenii pe care îi formează acum.

Educația reprezintă baza progresului în orice țară, în special în cele în curs de dezvoltare. Pentru aceasta, formarea cadrelor didactice este un factor important pentru realizarea unei educații adecvate și la egalitate cu schimbările sociale, culturale și tehnologice care apar odată cu trecerea timpului.

În prezent, profesorii trebuie să dobândească noi strategii de predare, care le vor permite să-și dezvolte abilitățile pentru care utilizarea tehnologiilor noi este fundamentală. Dacă un profesor reușește să-și dezvolte competențele pentru utilizarea TIC, nu numai că îi va permite să-și îmbunătățească activitatea didactică, ci și școala unde lucrează.

Un alt factor important îl reprezintă pregătirea continuă a cadrelor didactice în domeniul TIC, care ar trebui să fie relevantă pentru aria în care predau și contextul în care operează. Pentru aceasta, politicile educaționale ar trebui să includă TIC în curriculum ca parte a învățării și nu ca ceva anexat la clasele tradiționale. În acest fel, elevii dobândesc o anumită autonomie în procesul de învățare, se raportează mai bine la disciplina predată și dobândesc capacitatea de a dobândi cunoștințe permanent.

2.Dezvoltarea profesională și formarea cadrelor didactice

Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice include un angajament atât pentru formarea inițială, cât și pentru o actualizare sistematică a cunoștințelor și abilităților TIC. Dezvoltarea profesională continuă cuprinde schimbări în curriculum și noi practici pedagogice, ca urmare a necesității de a integra TIC în procesul educațional general. Studiile transversale pe această temă constată că profesorii manifestă o lipsă puternică de pregătire și necesită parcurgerea unui program de formare în acest sens.

2.1.Dezvoltarea profesională și conținutul formării cadrelor didactice

Astăzi este recunoscut faptul că nevoile din școală sunt variate, în funcție de rolurile specifice pe care fiecare persoană le îndeplinește. În scopul instruirii, se disting patru roluri principale:

i.profesori de informatică;

ii.profesori pentru diferite discipline curriculare;

iii. coordonatori tehnologici;

iv. directorii școlii.

În ultimii ani, importanța politicilor de formare pentru primul grup a scăzut, datorită faptului că acest grup a beneficiat de cele mai multe cursuri, iar numărul acestor profesori nu este important în termeni relativi. Principalul obiectiv al dezvoltării profesionale în domeniul informaticii s-a mutat către celelalte trei categorii: instruirea tuturor profesorilor astfel încât să poată utiliza calculatoarele în sarcinile zilnice, instruirea managerilor care gestionează această problemă în cadrul școlii și a coordonatorilor tehnologici, astfel încât aceștia să poată sprijini implementarea TIC pe parcursul întregului curriculum.

Conținutul formării pentru dezvoltarea profesională s-a schimbat în funcție de definiția competențelor de predare care trebuie dezvoltate:

 Formare pentru utilizarea PC-ului: să poată gestiona competențele hardware și

software de bază. Primul moment al politicilor TIC a fost și, în multe cazuri, este încă legat de distribuirea echipamentelor în școli.

 Formare pentru utilizarea pedagogică a TIC. Utilizarea pedagogică a calculatorului

este inclusă ca și conținut al formării cadrelor didactice. Prin urmare, ele nu sunt opțiuni exclusive. Competențele de la acest nivel sunt legate de posibilitatea intervenției în adaptarea curriculum-ului, de a însoți (coaching), de a monitoriza și de a dezvolta materiale digitale.

O modalitate de organizare a ofertei de formare ar putea porni de la nivelul cunoștințelor profesorilor, ce descoperă modul în care se utilizează TIC în sala de clasă și în școală și oferirea de niveluri de formare diferențiate. Formarea prin integrarea tehnologiilor în curriculum are un impact mai mare asupra cadrelor didactice decât instruirea în domeniul abilităților elementare în tehnologie. Studiile indică, de asemenea, că profesorii au nevoie de cel puțin 30 de ore de formare pentru a fi pregătiți să utilizeze tehnologia pentru instruirea în clasă.

2.2.Probleme și obstacole în planificarea și dezvoltarea formării

În planificarea și dezvoltarea formării cadrelor didactice au apărut diferite probleme și obstacole, din motive diferite:

 Lipsa cursurilor pentru dezvoltarea competențelor TIC

În ciuda recunoașterii importanței acestei formări pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, studiile arată probleme în disponibilitatea diferitelor tipuri de cursuri oferite. Există cursuri legate de competențele tehnice de bază, dar există o lipsă serioasă de oferte de cursuri legate de aspectele pedagogice și didactice ale TIC.

 Lipsa de motivare a profesorilor

Există o problemă a atitudinii fundamentale și a vederii tradiționale a predării, configurată într-o adevărată rezistență la utilizarea ei. Probabil rezistența la utilizarea TIC în școală face parte din rezistența la inovații în general. Unele studii arată că propunerea acestor cursuri ca fiind obligatorii duce la rezultate pozitive în ceea ce privește numărul de profesori instruiți.

Unele strategii implementate pentru a motiva în acest domeniu sunt:

– Facilitatea pentru achiziționarea calculatoarelor de către profesori

– Cursuri de bază ale informaticii, cum ar fi cunoașterea și utilizarea procesorului de texte, foaia de calcul, poșta electronică și construirea de pagini web. Aceasta este strategia cea mai răspândită.

– Acreditarea națională sau internațională a managementului informatic de bază, ca și în cazul Uniunii Europene, prin licența europeană de conducere pe calculator (ECDL).

 Lipsa profilurilor de experți

Un obstacol major în calea formării în utilizarea pedagogică a TIC constă nu numai în pregătirea cadrelor didactice, ci și în lipsa unor specialiști instruiți pentru formarea acestora. Una dintre tendințele de rezolvare a acestei lipse este constituirea unor echipe interdisciplinare integrate între un pedagog, un expert în informatică și unul în domeniul telecomunicațiilor.

 Lipsa finanțării

Dezvoltarea resurselor necesare pentru formarea profesională va fi luată în considerare în contextul auto-responsabilitate a cadrelor didactice pentru învățarea pe tot parcursul vieții la nivel individual, combinat cu facilitățile și sprijinul oferit de organizarea școlilor și de către guvernul central.

2.3.Modalități de distribuire a formării

În ceea ce privește dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice în activitate, aceste programe pot lua diverse forme. Există patru modalități de formare a cadrelor didactice: cursuri susținute în afara școlii, cursuri susținute în cadrul școlii, învățare prin intermediul coordonatorului tehnologic și învățare prin intermediul profesorilor care au parcurs un nivel de formare. Cele mai frecventate sunt cursurile în afara școlii.

Modalitatea de formare este, de asemenea, exprimată în termeni de distanță, prezență sau combinații multiple. Dacă este vorba de predarea modului de utilizare a computerului, se implementează acțiuni față-în-față, însă dacă se impune un impact în clasă, experiența internațională indică necesitatea dezvoltării formării în școală.

Odată cu dezvoltarea utilizării cursurilor în cadrul școlii, “formatorii de formatori”, locali sau interni ai școlii, au apărut ca un model rentabil de instruire a cadrelor didactice. Acest lucru implică selectarea unui mic grup de “profesori de frunte” care beneficiază de o formare intensivă și apoi se întorc la instituțiile lor pentru a-și instrui colegii. Aceste modele în cascadă, a căror eficacitate a fost în mod obișnuit pusă la îndoială, devin mai eficiente dacă sunt completate cu un sprijin mai mare din partea profesorilor din cadrul aceleiași școli. Este interesant de reținut faptul că, deși există multe modele de transfer de cunoștințe, cercetările indică faptul că în acest domeniu, contactul și comunicarea informală reprezintă modalitatea dominantă de transfer a cunoștințelor TIC. Uneori, este util să se stabilească recunoașterea formală a acestui model în cadrul organigramei instituționale, chiar dacă se realizează numai temporar.

Incluziunea TIC în educație a făcut posibilă apariția unor noi instrumente de instruire care, în timp ce contribuie la dezvoltarea profesională a profesorului, constituie mediatori excelenți pentru utilizarea mijloacelor de informare pe calculator în sarcina zilnică a profesorului.

Portalul educațional (e- Mexic) îndeplinește diferite funcții care contribuie la formarea permanentă a cadrelor didactice:

a) formarea în diferitele domenii ale curriculumului;

b) centrele de resurse educaționale;

c) schimbul de grupuri și diseminarea practicilor.

2.4.Organizațiile responsabile de formare

Domeniul formării cadrelor didactice, înțeleasă ca parte a unei strategii de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, este, fără îndoială, un subiect care corespunde în mod fundamental acțiunii statului. În general, țările care au programe de acest tip sunt completate de acțiuni din sectorul privat. Dacă instruirea nu are o planificare care să coordoneze acțiunile organizațiilor publice sau private și oferă cursuri în care cadrele didactice se înregistrează din proprie inițiativă, impactul este foarte divers și depinde în mare măsură de voința profesorilor.

3.Transformarea curriculumului

În integrarea curriculară a TIC putem distinge, pe de o parte, caracteristicile

TIC-ului și, pe de altă parte, caracteristicile curriculum-ului și a metodologiilor cu care sunt utilizate. Ambele sunt aspecte diferite ale procesului de învățare. Conceptul de integrare

curriculară provine din relația efectivă și complementară a tuturor. Integrarea, construirea și combinarea aspectelor fiecăruia dintre aceste elemente ajunge la un întreg armonios.

În deceniile recente, cadrele didactice au avut posibilitatea tot mai mare de a interacționa cu tehnologia informației în diferite domenii ale cunoașterii și vieții. Integrarea acestor instrumente în procesul educațional, oferă un set de orientări pedagogice, metodologii și experiențe astfel încât educatorul poate folosi TIC ca resursă educațională pentru a susține dezvoltarea armonioasă a elevului.

Integrarea curriculară a TIC ar trebui să se producă într-un mediu prielnic procesului instructiv- educativ. Prin urmare, acesta ar trebui să fie:

• Activ: Elevii participă la construirea învățării.

• Constructiv: Elevii integrează idei noi în cunoștințele lor

înainte de a da sens sau înțeles. Ei folosesc TIC ca instrumente

cognitive sau pentru a produce mesaje noi.

• Colaborare: Elevii lucrează în comunitățile de învățare unde

fiecare membru contribuie la obiectivele grupului.

• Intenționată: Elevii încearcă să atingă obiectivele cognitive.

TIC permite elevilor să-și organizeze activitățile și să utilizeze software-ul.

• Conversațional: Elevii beneficiază de construcția

cunoștințele din comunitățile în care se încurajează schimbul de idei și

cunoștințe reciproce (internet, e-mail, videoconferințe etc.).

• Contextualizată: Elevii își construiesc învățarea prin

experiențe care sunt în lumea reală sau care sunt simulate prin

activități bazate pe rezolvarea problemelor.

• Proiectiv: Elevii reflectă procesele și deciziile

luate în timpul activității de învățare și articulează ceea ce au învățat.

Obiectivul documentului este de a identifica competențele de bază ale etapelor majore și de a nu face în mod corespunzător un curriculum, s-a considerat mai adecvată simplificarea cât mai mult posibil a formatului curricular. Competențele propuse ar trebui să-și perfecționeze complexitatea în funcție de diferitele cicluri sau cursuri ale etapelor școlare, configurând astfel obiectivele fiecărui nivel.

3.1.Educația inițială

În acest stadiu nu se consideră că ar trebui să existe un subiect TIC. Obiectivul este ca elevii să se familiarizeze cu tehnologiile care se găsesc în lumea lor de zi cu zi și, în cadrul lor, cu cele ale informării și comunicării.

Tabelul 3.1. Competențe legate de TIC în educația inițială

Obiectivele obligatorii din etapă Exemple de activități ale elevilor Rolul profesorului

1.Manifestarea curiozității pentru TIC Elevii, atât băieți, cât și fete, aleg adesea jucării electronice, cum ar fi mașinile controlate de la distanță.

Efectuarea unor activități care permit copiilor să se joace cu o jucărie programabilă, cum ar fi un robot. Conștientizarea elevilor în legătură cu tehnologiile care îi înconjoară.

2. Utilizarea unui computer simplu.

Elevii ating clopoțelul de la ușa de la intrare și verifică cum se deschide poarta.

Învățarea instrucțiunilor simple ale echipamentului, cum ar fi pornirea și oprirea. Ajutarea elevilor să demonteze și să reasambleze echipamentul astfel încât să înțeleagă funcționarea acestuia.

3.Completarea unui program simplu pe computer. Gestionarea câtorva instrumente tehnologice.

Elevii fac puzzle-uri cu ajutorul unui program didactic. Încurajarea elevilor să folosească acest tip de programe și dispozitive și să realizeze relația dintre acțiunile lor și consecințele acestora.

Introducerea unor termeni tehnologici simpli.

4. Identificarea utilizării tehnologiei în mediul zilnic al elevilor.

Elevii realizează un joc didactic „La cumpărături”. Cei care acționează în calitate de casieri se ocupă de un registru numerar, iar cei care plasează comenzi, tehnoredactează cerințele și le tipăresc.

Încurajarea elevilor să folosească programe grafice, să vorbească pe telefoane de jucărie, etc.

Încurajarea elevilor să vorbească despre experiențele lor TIC din viața de zi cu zi.

3.2.Educația primară

Pe lângă abordarea transversală, în învățământul primar și mai ales la sfârșitul stadiului ar trebui să existe deja un subiect propriu care să includă predarea TIC ca obiect de cunoaștere specific. Tabelul următor prezintă competențele propuse pe care elevii trebuie să le arate la sfârșitul acestei perioade de școlarizare.

Tabelul 3.2. Competențe legate de TIC în învățământul primar

Procesarea informațiilor strategice Informații și cunoștințe Dezvoltarea cunoștințelor și soluționarea problemelor Dimensiunea socială a TIC

Efectuarea unei căutări în enciclopedii electronice, materiale multimedia și Internet, selectând informațiile relevante pentru obiectivul dorit. Utilizarea unui procesor de text pentru a gestiona funcțiile formate ale meniului principal (Creați un document, verificați-l și corectați-l, salvați-l și recuperați-l). Utilizarea unui program grafic simplu și inserarea unei figuri într-un text, estimând momentul când acest mod de prezentare a informațiilor este mai potrivit pentru scopul sarcinii.

Prezentarea unei lucrări utilizând anumite resurse TIC, luând în considerare publicul căruia îi este adresată. Comunicarea cu ceilalți prin e-mail și chat. Trimiterea unor atașamente prin e-mail.

Elaborarea și reluarea ideilor, relaționarea și organizarea cunoștințelor din diferite surse și în diferite formate (text, tabele, imagini, sunete, etc.) pentru a răspunde la întrebări sau pentru a rezolva problemele școlare. Utilizarea sistemelor create și îmbunătățirea lor pentru a controla evenimentele și a colecta date din lumea fizică. Utilizarea modelelor și simulărilor pentru a face previziuni. Utilizarea programelor de calcul și geometrie pentru a rezolva problemele școlare și non-școlare.

Analizarea impactului utilizării TIC asupra vieții cotidiene, atât în interiorul, cât și în afara școlii.

Situarea cronologică a unor repere majore în apariția TIC.

Descrierea funcțiilor elementelor de bază ale unui computer și ale perifericelor sale. Utilizarea terminologiei corespunzătoare pentru elementele calculatorului și funcțiile de bază. Descrierea avantajelor și dezavantajelor mesajelor de e-mail și chat.

Identificarea relațiilor dintre resursele TIC pentru o prezentare, obiectivele căutate și publicul țintă

Înțelegerea relației dintre instrucțiuni și operațiile pe care le execută computerele. Identificarea din experiența proprie de învățare a tipurilor de activități desfășurate cu TIC ca fiind cele mai utile pentru diferite domenii ale cunoașterii. Explicarea relației dintre nevoile sociale și TIC identificând un exemplu al vieții de zi cu zi.

Aflarea existenței drepturilor de proprietate asupra produselor TIC.

Atitudini și valori comune

Abordarea utilizării TIC cu încredere.

Aprecierea valorii colaborării cu ceilalți și utilitatea TIC pentru aceasta.

Evaluarea riscurilor informațiilor care pot fi accesate prin TIC și excesul de timp care poate fi dedicat acestor tehnologii și dependența pe care o generează.

Evaluarea importanței preciziei în instrucțiunile de reușită în utilizarea TIC.

Abordarea unei atitudini critice față de informațiile accesate prin Internet.

3.3.Educația secundară obligatorie

Tabelul 3.3. Competențe legate de TIC în învățământul secundar obligatoriu

Procesarea informațiilor strategice Informații și cunoștințe Dezvoltarea cunoștințelor și soluționarea problemelor Dimensiunea socială a TIC

Planificarea abordării informațiilor luând în considerare obiectivele dorite și condițiile din context.

Utilizarea aplicațiilor TIC în mod intenționat pentru a satisface cererile de informații și a comunica rezultatele. Examinarea procesului și produsul conform cerințelor informațiilor solicitate.

Efectuarea căutărilor cu strategii de navigare potrivite obiectivului dorit. Folosirea interfețelor de diferite tipuri. Utilizarea potențialităților bazelor de date care deservesc funcțiilor multiple. Cunoașterea modului de identificare a problemelor în utilizarea TIC și consultarea manualelor și a meniurilor.

Explicarea versatilității calculatoarelor și rolul regulilor în programare. Descrierea funcțiilor unui sistem de procesare a datelor: principiile și limitele acestuia.

Identificarea și valorificarea diferitele motoare de căutare.

Proiectarea și menținerea unei pagini web personală actualizată.

Identificarea regulilor de bază pentru utilizarea rețelelor locale și globale.

Realizarea unui proiect de grup cu instrumente de lucru telematice.

Realizarea unei prezentări care să integreze diferite resurse TIC și alte coduri în funcție de caracteristicile audienței căreia îi este adresată. Folosirea instrumentelor de comunicare (e-mail, grupuri de știri, liste de distribuție, forumuri, panouri electronice, chat-uri, audioconferințe, videoconferințe) și instrumente de colaborare (editori cooperativi, spații comune de lucru sau tabele de colaborare). Descrierea fundamentelor esențiale ale sistemelor de transmisie de date (telefonie fără fir, digitalizare, cablu optic, etc.). Instalarea și configurarea celei mai comune aplicații informatice. Gestionarea resursele TIC care permit accesarea și producerea informațiilor în diferite locuri (texte, hipertext, imagini, grafică, sunet …), integrându-le, dacă este necesar, în aceeași producție. Utilizarea proceselor de simulare și modelare pentru a răspunde la orice întrebare sau a rezolva o problemă școlară sau non-școlară.

Realizarea unui proiect simplu de robotică care permite înțelegerea automatismelor. Proiectarea unui experiment cu modele de control al proceselor.

Analizarea și explicarea bazei TIC în acele procese care pot părea “transparente” de obicei.

Utilizarea instrumentelor utile de calculator pentru a genera cunoștințe matematice. Cunoașterea principiilor funcționale de bază ale programării. Explicarea modului de utilizare a TIC pentru a învăța diferențierea subiectelor, tipurile de sarcini și condițiile în care trebuie să fie efectuate. Evaluarea critică a utilizării TIC în munca școlară și în viața de zi cu zi, conștientizarea avantajelor și a riscurilor.

Descrierea impactului de mediu al dezvoltării TIC din perspectiva dezvoltării durabile. Realizarea unor propuneri de îmbunătățire a problemelor sociale și de mediu generate de utilizarea necorespunzătoare a TIC.

Identificarea reperelor tehnologice pozitive și negative din istoria omenirii, analizând avantajele și dezavantajele. Relaționarea conceptului de diviziune digitală cu problemele incluziunii sociale. Identificarea caracteristicilor unei utilizări responsabile și etice a TIC. Cunoașterea regulilor de protecție a datelor și drepturile de autor.

Atitudini și valori comune

Abordarea utilizării TIC cu încredere.

Aprecierea valorii colaborării cu ceilalți și utilitatea TIC pentru aceasta.

Evaluarea riscurilor informațiilor care pot fi accesate prin TIC și excesul de timp care poate fi dedicat acestor tehnologii și dependența pe care o generează.

Evaluarea importanței preciziei în instrucțiunile de reușită în utilizarea TIC.

Abordarea unei atitudini critice față de informațiile accesate prin intermediul internetului și responsabile atunci când încorporează propriile informații.

Evaluarea noul factor de inegalitate care implică accesul sau lipsa accesului la TIC între țări și între grupurile sociale.

Abordarea cunoștințelor cu o atitudine perspectivistă.

Acceptarea incertitudinii ca element esențial al vieții și al cunoașterii.

Review this essay:

Name
Rating
Your review: (optional)

Latest reviews:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.