The Effects of Deprivation of Liberty on Prisoners - Essay Marketplace

The Effects of Deprivation of Liberty on Prisoners

Tema acestei lucrări, „Efectele privării de libertate asupra deținuților” are ca obiectiv identificarea elementelor din penitenciar care influențează rezidenții, și în ce fel aceste elemente au repercursiuni asupra acestora din urmă. Este un lucru destul de cunoscut că foarte mulți autori au scris despe acest subiect, mai exact despre modul pozitiv sau negativ în care sunt influențați indivizii de privarea de libertate și despre evoluția sistemului privativ de libertate.

Motivul alegerii temei „Efectele privării de libertate asupra deținuților” derivă din dorința de documentare cu privire la modul în care privarea de libertate îi afectează, sau nu pe deținuți. Curiozitatea mea în ceea ce privește noțiunile abordate se naște în urma interacțiunii cu mediul penitenciar, în urma multitudinii de activități și programe despre caream aflat ca practicantă a Penitenciarului București Jilava.

În această lucrare, mi-am propus să analizez diferite elemente care se răsfrâng asupra deținuților și în ce mod aceștia sunt influențați de privarea de libertate. Probabil că, tendința ar fi să spunem că efectele sunt mai mult din cele negative decât pozitive, însă, acest lucru îl vom afla pe parcursul lucrării.

Astfel, lucrarea este structurată pe trei capitole, în primul capitol urmând să descoperim specificul și evoluția sistemului penitenciar din România, pentru a ne da seama cum s-a schimbat mediul de lucru și condițiile încarcerării de-a lungul timpului, aceste doua lucruri fiind esențiale în determinarea efectelor.

Cel de-al doilea capitol are ca scop să urmărească cateva dintre transformările persoanei condamnate în diferite perioade ale încarcerării și să determine care sunt părerile rezidenților în legătură cu fapta, de-a lungul pedepsei, pentru ca, în final, în cel de-al treilea capitol să determine exact care sunt influențele mediului privativ de libertate asupra deținuților, dacă efectele asupra acestora sunt pozitive sau negative.

Aceste lucruri vor fi evocate din cercetare, aceasta evidențiind aspecte metodologice ale cercetării calitative, încheindu-se cu prezentarea concluziilor și părerile personale în legătură cu tema abordată.

CAPITOLUL I: Mediul penitenciar din România –specific și evoluție

Libertatea nu este un drept de care cetățenii unui anumit stat beneficiază în mod nelimitat. Pentru a beneficia de aceasta, nu putem încălca libertatea celuilalt, sau anumite norme sociale si culturale. Odată cu încălcarea acestor norme, indivizii primesc ceea ce au dat, si anume încălcarea unor libertăți. În epoca în care există de toate, în care s-au schimbat multe lucruri, în care nu avem restricții în a face ceea ce ne dorim, însă, și o epocă în care numărul infracțiunilor a crescut față de alte vremuri în care lucrurile erau oarecum ținute sub control, în care societatea era, de fapt, în subordinea celor de la conducere, închisoarea vine în ajutorul societății, unde indivizii care au încălcat legea sunt „trimiși” spre a-și rectifica comportamentele dezirabile, spre a ispăși pedeapsa, oferindu-le consiliere de tip psihosocial și oferindu-le oportunitatea de a-și „îndrepta” greșelile făcute în fața societății, în primul rând. Prin urmare, în momentul în care un individ realizează o infracțiune, sau este bănuit de una, iar mai apoi se dovedește că este vinovat de comiterea infracțiunii respective, dacă infracțiunea este pedepsită de lege, individul este la rândul său privat de libertate. Închisoaarea reprezintă, altfel spus, un alt tip de societate, în care indivizii care au comis infracțiuni de tot felul își desfășoară activitățile zilnice, de la mersul la școală, pentru cei care nu au studii avansate, până la munca de zi cu zi, unde rezidenții muncesc la schimb pentru recompense. Pe de altă parte, deținuții au acolo societatea lor cu care se obișnuiesc, și pe care, aceștia o consideră ca fiind un mod normal de a trăi, cu alte cuvinte se obișnuiesc cu modul de viață, fiindu-le greu să se reintegreze în societatea normală după liberare.

În primele pagini ale creației sale, Bruno Ștefan apreciază că „o inchisoare corectă este construită astfel încât să dezvolte bune relații între deținuți, să fie înzestrată cu spații și oportunități pentru dezvoltarea unor activități utile, să ofere condiții decente de muncă și viață.” ( Stefan, 2006, p. 26)

Potrivit unor autori, percepția asupra închisorii și privării de libertate, este cam aceeași, încă de la începutul istoriei acesteia, de pe vremea când „Iosif a stat la închisoare”(Ștefan, 2006, p. 208), sau în „Legile” lui Platon, ba chiar istoria cu „Tullianum –locul în care erau ținuți la parter gladiatorii și condamnații la moarte, iar la etaj cei ce urmau să fie exilați sau altfel pedepsiți.”(Ștefan, 2006, p. 208). Însă, de la închisoarea de tip feudal, cea de la începuturi, când aceasta avea rolul de a reține indivizii cateva zile, sau chiar cateva ore până ce avea loc judecata, până la închisoarea de azi, unde cetățenii sunt închiși pe o perioada mai lungă de timp, în funcție de infracțiunea comisă, e o mare diferență.

Spre deosebire de momentul actual, în care nu ne putem imagina justiția penală și sistemul pedepselor fără pedeapsa cu închisoarea, erau vremuri în care singura metodă de justiție era răzbunarea proprie. În momentul acela, societatea nu punea prea mare preț pe buna funcționare a acesteia din punct de vedere al încălcării unor drepturi, așa că se mergea pe principiul „ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte”. Spre exemplu, în cazul în care un membru al unei familii fura un animal, membrii familiei păgubite se răzbunau prin omorârea acelui membru, sau chiar a întregii familii. Înaintea secolului XVI –lea, închisoarea era de forma unor „gropi, mine sau peșteri”, unde cei condamnați își așteptau pedeapsa. Pedepsele nu aveau în vedere modificarea comportamentelor de tip maladaptativ, ci vizau îndeosebi pedepsirea prin lovirea unor zone ale corpului. Practic, nu era vizată mintea individului, ci ținta era corpul uman, adică se punea accent pe durerea exterioară. (Durnescu, 2009, p. 33). De la legi care pedepseau delictul prin delict, legi barbare, s-a trecut, treptat, la legi moderne, civile, care puneau accentul pe pedepsele de tip privativ de libertate.

Despre România și închisorile românești nu se vorbește prea mult, semn că acestea nu erau la fel de dezvoltate ca în celelalte țări, așa cum am mai spus, punându-se accentul pe pedepsele corporale. Locul în care era de preferat să se întâmple aceste lucruri, în București, era Târgul Moșilor, pentru a avea un efect mai mare asupra populației. Condamnatul era obligat să poarte atârnat de gât „hotărârea de condamnare” și „să strige cu voce tare „iertați-mă, fraților!”, iar cei cu care se întâlneau îi răspundeau „să fii iertat!”” (Durnescu, 2009, p. 33 apud Olteanu, 2002, p. 37). Cele mai importante pedepse ale perioadei secolului XVIII-lea erau fie pedeapsa cu moartea, fie exilarea la carierele de piatră sau ocne. Cât despre un cod juridic, la fel, nu se pot spune prea multe, singurele legi, fiind cele transmise din generație în generație, cei care comiteau infracțiuni fiind pedepsiți dupa legi transmise de la generațiile anterioare și obiceiurile pământului. Lipsesc și informații legate de sistemele de pedeapsă din perioada retragerii aureliene până la formarea statelor feudale românești, unii autori susținând că nu sunt prezene din cauza influenței romane și celei bizantine, mai apoi. Cei care se ridicau împotriva conducerii, împotriva domniei, erau pedepsiți fie cu moartea, fie trimiși și închiși în mănăstiri. În Țara Românească, exilarea în mănăstiri era una dintre cele mai aspre pedepse, unele dintre cele mai importante fiind schitul din Cernica, Snagov, Pantelimon sau Secu, Mănăstirea Snagovului fiind una dintre cele mai vechi și care serveau cel mai bine acest scop.

Un moment crucial al evoluției închisorilor a fost mișcarea drepturilor omului, în care ONU a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), moment în care s-au stabilit exact care sunt drepturile și libertățile individului, încălcarea unuia dintre drepturile celorlalți atrăgând după sine justiția penală. Un alt moment important, a fost acela al înlocuirii pedepselor corporale cu tehnici moderne bazate fie pe comunicare, fie pe înduioșare sau înlocuirea brutalității.

Review this essay:

Name
Rating
Your review: (optional)

Latest reviews:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.