Essay: Strategia didactica = sistem complex si coerent ... - Essay Marketplace

Essay: Strategia didactica = sistem complex si coerent …

TEMA 11 ‘ STRATEGII DIDACTICE

Strategia didactica = sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse
educationale care vizeaza atingerea unor obiective.
– ocupa un loc central ??n cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza ??n functie de decizia strategica a profesorului.
– este conceputa ca un scenariu didactic complex, ??n care sunt implicati actorii predarii – ??nvatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate.
– prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si ??nvatare( astfel se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica).

Componente ale strategiei didactice:
‘ sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale,
‘ sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice,
‘ sistemul mijloacelor de ??nvatam??nt, respectiv a resurselor utilizate,
‘ sistemul obiectivelor operationale.

Caracteristici ale strategiei didactice:
‘ implica pe cel care ??nvata ??n situatii specifice de ??nvatare;
‘ rationalizeaza si aduce continutul instruirii la nivelul/dupa particularitatile psihoindividuale
‘ creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire
‘ presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.
Tipuri de strategii didactice:

1. strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general;
2. strategii deductive( invers fa’? de cele inductive) : general -> particular,legi sau
principii-> concretizarea lor ??n exemple;
3. strategii analogice – predarea ??i ??nv’?area se desf’?oar?? cu ajutorul modelelor;
4. strategii transductive cum sunt explica??iile prin metafore;
5. strategii mixte: inductiv-deductive ??i deductiv-inductive;
6. strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate ??i algoritmice propriu-zise;
7. strategii euristice – de elaborare a cuno??tin??elor prin efort propriu de g??ndire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, av??nd ca efect stimularea creativit’?ii.

Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare ??i ??nv’?are( informative ??i activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare). Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica. Metoda vizeaza o activitate de predare-??nvatare-evaluare. Strategia vizeaza procesul de instruire ??n ansamblu si nu o secventa de instruire.

METODE DE INVATAMANT

= acele cai prin care elevii ajung, in procesul de invatamant, sub coordonarea educatorilor, la dobandirea de cunostinte, deprinderi, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice.
Metoda – un plan de actiune, o succesiune de operatii realizate in vederea atingerii unui scop
– un instrument de lucru in activitatea de cunoastere si de formare a abilitatilor
– este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea actiunii de predare-invatare; ea asigura realizarea in practica a unei activitati proiectate mintal, conform unei strategii didactice.

Functii ale metodelor de invatamant:
‘ cognitiva – de dirijare a cunoasterii in scopul insusirii unor cunostinte;
‘ normativa – aspecte metodologice, respectiv, modul cum sa predea profesorul si cum sa invete elevul;
‘ motivationala – de stimulare a interesului cognitiv, de sustinere a procesului de invatare;
‘ formativ-educativ-compensatorie- de exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.

Caracteristici ale metodelor didactice:
1. sunt demersuri teoretico-actionale executive de predare- ??nvatare care asigura derularea si finalizarea eficienta a procesului instructiv- educativ
2. sunt in acelasi timp demersuri investigative (de cunoastere stiintifica), de documentare si experimental-aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei si practicii pedagogice
3. cuprind si dinamizeaza elemente pedagogice teoretice
4. se elaboreaza si implementeaza corelat cu:
#gradul si profilul ??nvatam??ntului
# cu specificul disciplinei de ??nvatam??nt
# cu natura si specificul activitatilor didactice
#cu nivelul de pregatire al celor care ??nvata
5. se elaboreaza si se aplica ??n str??nsa legatura cu celelalte componente ale procesului de ??nvatam??nt
6. se elaboreaza si se aplica ??n functie de particularitatile de v??rsta si individuale ale agentilor actului pedagogic;
7. contribuie la realizarea obiectivelor didactice
8. au caracter dinamic (elimina “uzurile morale” si adopta noul, sunt deschise perfectionarilor)
9. contribuie la realizarea eficienta a predarii-??nvatarii(unele servesc ??n mai mare masura muncii profesorului , ??n predare; altele servesc mai ales elevului, ??nvatarii)
10. sunt eficiente daca profesorul le combina si foloseste adecvat si creator.

Clasificari ale metodelor de invatamant:

1. din punct de vedere istoric:
a) met. clasice sau traditionale – expunerea
– conversatia
– exercitiul
– demonstratia
b) met. de data mai recenta sau moderne – problematizarea
– expunerea insotita de mijloace tehnice
– modelarea
– algoritmizarea
– instruirea programata

2. in functie de modalitatea principala de prezenlare a cunostintelor:
a) met. verbale – bazate pe cuvantul scris sau rostit;
b) met. intuitive – bazate pe observarea directa, concret-senzoriala a obiectelor si fenomenelor realitatii sau a substitutelor acestora;
sau:
a) met. de comunicarc orala:
– metode expozitive – povestirea
– expunerea
– prelegerea
– explicatia
– descrierea
– metode interogative – conversatia euristica;
– metode care presupun discutii si dezbateri ‘ problematizarea
– brainstorming-ul;
b) met. bazate pe contactul cu realitatea- demonstratia, modelarea, experimentul
3. dupa gradul de angajare a elevilor la lectie:
a) met. expozitive sau pasive-pun accent pe memoria reproductiva si ascultarea pasiva;
b) met. activ-participative – favorizeaza activitatea de explorare personala si interactiunea cu ceilalti colegi

4. dupa forma de organizare a muncii:
a) met. individuale – adresate fiecarui elev in parte ;
b) met. de predare-invatare in grupuri de elevi (omogene sau eterogene);
c) met. frontale – aplicate in activitatile cu intregul efectiv al clasei;
d) metode combinate – alternari/imbinari intre variantele de mai sus

5. dupa functia didactica principala:
a) metode de predare si comunicare;
b) metode de fixare si consolidare;
c) metode de verificare si apreciere a rezultatelor activitatii scolare

6. in functie de axa invatare -> prin receptare (invatare mecanica) ‘ prin invatare prin descoperire (invatare constienta):
a) metode bazate pe invatarea prin receptare ‘ expunerea
– demonstratia cu caracter expozitiv
b) metode care apartin preponderent descoperirii dirijate:
– conversatia euristica
– observatia dirijata
– instruirea programata
– studiul de caz etc.
c) metode de descoperire propriu-zisa – observarea independenta
– exercitiul euristic
– rezolvarea de probleme
– brainstorming-ul etc.

Principalele metode de invatamant:

1. Expunerea didactica
2. Conversatia didactica
2.1. Conversatia euristica
2.2. Conversatia examinatoare (catehetica)
2.3. Conversatia in actualitate
3. Metoda demonstratiei
3.1. Demonstratia cu obiecte
3.2. Demonstratia cu actiuni
3.3. Demonstratia cu substitute
3.4. Demonstratia combinata
3.5. Demonstratia cu mijloace tehnice
4. Metoda observarii
5. Lucrul cu manualul
6. Metoda exercitiului
7. Algoritmizarea
8. Modelarea didactica
9. Problematizarea
10. Instruirea programata
11. Studiul de caz
12. Metodele de simulare
13. Invatarea prin descoperire

1.Expunerea didactica

#consta din prezentarea verbala monologata a unui volum de informatie, de catre educator catre educati, in concordanta cu prevederile programei si cu cerintele didactice ale comunicarii
#metoda de predare traditionala, verbala, expozitiva
#poate imbraca mai multe variante(in functie de varsta elevilor si de experienta lor de viata):
-povestirea – prezentarea informatiei sub forma descriptiva sau narativa, respectand ordonarea in timp sau in spatiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor.
-explicatia – forma de expunere in care predomina argumentarea rationala, facandu-si loc deja problemele de lamurit, teoremele, regulile, legile stiintifice.
-prelegerea scolara – forma de expunere in cadrul careia informatia este prezentata ca o succesiune de idei, teorii, interpretari de fapte separate, in scopul unificarii lor intr-un tot.
#are un rol important deoarece pe de o parte, scurteaza timpul insusirii de catre elevi a culturii multimilenare a omenirii, ceea ce prin metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de alta parte, ea constituie o ocazie permanenta pentru educator de a oferi educatului un model de ordonare, inchegare, argumentare, sistematizare a informatiei din diverse domenii.
#trebuie sa respecte un minimum de cerinte:
– continuturile prezentate – autentice si convingatoare, ceea ce implica pregatirea anticipata temeinica a expunerii.
– sa fie respectate limitele si obiectivele programei: nici prezentarea simplista a continuturilor, nici incarcarea excesiva cu elemente care nu au legatura cu lectia, nu sunt procedee normale.
– volumul de informatie sa fie rezonabil, in raport cu varsta si cu experienta de invatare a copiilor.
– stringenta logica si succesiune logica : expunerea sa aiba o idee centrala, din care decurg cateva idei principale; la randul lor, acestea trebuie sa fie explicate si sustinute prin idei de amanunt si exemple, respectiv ideile sa decurga unele din altele.
– exemplele ilustrative sa fie doar in cantitate suficienta
– in cazul povestirii,o cerinta aparte – caracterul plastic, emotional, sugestiv al expunerii, aceasta fiind sprijinita chiar pe elemente dramatice, mimica, gestica.
– exprimarea : limbaj si stilul adecvat nivelului auditoriului ; claritate logica si corectitudine gramaticala.
– mentinerea unui ritm optim (aproximativ 60-70 cuvinte pe minut)

2. Conversatia didactica

#consta in valorificarea didactica a intrebarilor si raspunsurilor (metoda verbala, ca si expunerea, dar mai activa decat aceasta)
A. Conversafia euristica
#conceputa astfel incat sa conduca la ‘descoperirea” a ceva nou pentru elev.
#consta in serii legate de intrebari si raspunsuri, la finele carora sa rezulte, ca o concluzie, adevarul sau noutatea pentru elevul antrenat in procesul invatarii.
#intrebarile si raspunsurile se incheaga in serii compacte, fiecare noua intrebare avandu-si germenele sau punctul de plecare in raspunsul anterior
#conditionata de experienta de cunoastere de pana atunci a elevului, care sa-i permita sa dea raspuns la intrebarile ce i se pun
B. Conversatia examinatoare (catehetica)
#are ca functie principala constatarea nivelului la care se afla cunostintele elevului la un moment dat.
#se deosebeste de cea euristica – nu mai este obligatorie constituirea in sisteme sau serii ale intrebarilor si raspunsurilor(fiecare intrebare impreuna cu raspunsul sau alcatuiesc un microunivers de sine-statator in raport cu celelalte intrebari si raspunsuri).
#trebuie sa tina cont de cateva cerinte privind calitatile intrebarilor, pe de o parte, si ale raspunsurilor, pe de alta.
Calitatile ale intrebarilor:
a) sa fie formulate corect, atat sub aspect gramatical, cat si logic;
b) sa fie precise;
c) intrebarea sa aiba concizie convenabila si sa se refere la un continut limitat.
d) intrebarile sa fie de o varietate suficienta: *intrebari care pretind date, nume, definitii;
* intrebari care pretind explicatii;
*intrebari care exprima situatii problematice
e) intrebarea sa fie asociata de fiecare data cu timpul de gandire pe care il necesita, in functie de dificultatea ei.
f) pe timpul formularii raspunsului, nu se intervine decat in cazul cand elevul comite ,,din start” confuzii grosolane.
g) nu sunt profitabile si nici indicate intrebarile care cer raspunsuri mono-silabice si nici cele care cuprind sugerarea raspunsului
h) mai intai se formuleaza intrebarea si se adreseaza intregii clase, iar numai dupa expirarea timpului aproximativ de gandire este numit cel care trebuie sa raspunda.
i) nu sunt indicate intrebarile voit eronate
Calitatile raspunsului:
a) sa aiba intotdeauna corectitudinea gramaticala si logica necesara, indiferent de materia scolara in cadrul careia se formuleaza.
b) raspunsul sa acopere intreaga sfera a intrebarii.
c) raspunsul sa vizeze cu precizie continutul esential al intrebarii, avand in acelasi timp concizia cea mai convenabila.
d) pentru clasele mici – raspunsul sa fie prezentat intr-o propozitie sau fraza incheiata.
e) elevul sa fie indrumat sa evite formularile fragmentare, sacadate, eventual insotite de elemente care ‘paraziteaza” si uratesc vorbirea

C. Conversatia in actualitate
#cerinte pt. elevi: pot fi antrenati in dezbatere numai cand dispun:
(a) de informatia implicata in problema
(b) de metoda necesara investigarii in sfera dezbaterii
(c) de capacitatea de a intelege punctele de vedere ale celorlalti.
#cerinte pt. profesori :
(a) sa fi creat climatul socio-afectiv necesar, bazat cu prioritate pe coeziunea grupului;
(b) sa organizeze grupul de dezbatere in numar rezonabil (15-20), pentru a da fiecaruia posibilitatea sa-si exprime parerea;
(c) sa se ingrijeasca de cea mai buna dispunere in spatiu a grupului;
(d) sa evite pe cat posibil sa-si impuna propria parere, asumandu-si doar rolul de moderator;
(e) sa se ingrijeasca de o repartizare aproximativa a timpului, pentru tratarea fiecarei probleme cuprinse in dezbatere.

3. Metoda demonstratiei

# metoda de predare – invatare, in cadrul careia mesajul de transmis catre elev se cuprinde intr-un obiect concret, o actiune concrete sau substitutele lor.
# forme de demonstratie (in functie de mijlocul pe care se bazeaza fiecare):
(a) demonstratia cu obiecte in stare naturala;
(b) demonstratia cu actiuni;
(c) demonstratia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, actiunilor;
(d) demonstratia de tip combinat;
(e) demonstratia cu mijloace tehnice.
a. Demonstratia cu obiecte
-sursa principala a informatiei elevului consta dintr-un obiect natural (roci, seminte, plante, substante chimice) pe cat este posibil incadrate in contextul lor de existenta (de pilda, plantele sau unele animale de laborator).
-avantaj -> imprima invatarii o nota deosebit de convingatoare
b. Demonstratia cu actiuni
– sursa cunoasterii pentru elev este o actiune pe care educatorul i-o arata, iar tinta de realizat este transformarea actiunii respective intr-o deprindere
– cerintele didactice de respectat:
– asezarea, gruparea, instruirea prealabila a elevilor
– o exersare prealabila suficienta a actiunii de catre instructor
– demonstratia sa fie infaptuita efectiv, sa constea din actiune reala, iar nu din ‘mimare” sau simpla verbalizare.
– sa se impleteasca in cat mai scurt timp cu exercitiul, adica actiunea sa fie preluata de catre elev
– sa fie sprijinita pe explicatiile instructorului.
c. Demonstratia cu substitute
#are o extensie deosebit de mare (substitutele sau materialele confectionate sau preparate mai usor la indemana educatorului)
1 planse
2 harti din diferite domenii
3 fotografii si tablouri
4 materiale tridimensionale
#avantajele utilizarii acestei metode:
1. distanta in timp si spatiu nu permite, in multe cazuri,apelul direct la obiectele sau fenomenele concrete;
2. alcatuirea prea complicata a obiectelor si fenomenelor din realitate – prin intermediul substitutelor, se poate simplifica, fie prin vizualizare, fie prin schematizare;
3. imposibilitatea recurgerii la existente naturale
4. substitutele pot sta la dispozitia invatamantului timp nelimitat
5. efort financiar mai mic, in raport cu originalele
d. Demonstratia combinata – demonstratia prin experiente
– demonstratia prin desen didactic
Demonstratia prin experiente – combinatia dintre demonstratia cu obiecte si cea cu actiuni.
Demonatratia prin desen didactic – efectuarea desenului de catre educator in fata elevilor, acestia din urma desenand in paralel cu el( demonstratie ce combina actiunea cu substitutul)
e. Demonstratia cu mijloace tehnice
# se sprijina pe mijloacele tehnice: mijloace audio; mijloace video; mijloace audio-vizuale.
# avantaje:
1. redau cu mare fidelitate, atat in plan sonor, cat si vizual;
2. pot surprinde aspecte care pe alta cale ar fi imposibil sau cel putin foarte greu de redat;
3. gratie diferitelor tehnici de trucaj, pot separa, descompune si reda fenomene insesizabile pe alta cale;
4. permit reluarea rapida, ori de cate ori este nevoie, asadar evita consumul stanjenitor de timp;
5. datorita ineditului pe care il contin si chiar aspectul lui estetic pe care il implica, ele sunt mai atractive pentru elevi si mai productive.
# cerinte: – organizarea speciala a spatiului in care se fac demonstratiile de acest fel (perdele opace, pupitre etc.);
– alegerea judicioasa a momentului utilizarii demonstratiilor de acest fel, pentru a nu ,,bruia” activitatea elevului;
– pregatirea speciala a educatorului pentru utilizarea si pentru intretinerea in stare functionala a dispozitivelor, materialelor, aparaturii cuprinse in acest demers.

4. Metoda observarii

# consta in urmarirea sistematica de catre elev a obiectelor si fenomenelor ce constituie continutul invatarii, in scopul surprinderii insusirilor semnificative ale acestora.
# metoda de invatare prin cercetare si descoperire
# functie formativa
# presupune parcurgerea catorva etape:-organizarea observarii
-observarea propriu-zisa
– prelucrarea datelor culese
– valorificarea observarii

5. Lucrul cu manualul

# metoda de invatamant bazata pe citirea din manual si explicarea, in clasa, sub indrumarea stricta a educatorului.
# are o desfasurare specifica, pornind de la lectura integrala, continuand cu analiza pe parti sau aspecte si incheind cu incercarea de redare a intregului si aplicatiile aferente.

6. Metoda exercitiului
# consta in executarea repetata si constienta a unei actiuni in vederea insusirii practice a unui model dat de actiune sau a imbunatatini unei performante
# nu se limiteaza doar la formarea deprinderilor, vizeaza in acelasi timp consolidarea unor cunostinte
# este compatibila cu orice continut de invatamant
# exercitiile pot fi grupate in functie de cel putin doua criterii:
a. dupa forma – exercitii orale
– exercitii scrise
– exercitii practice
b. dupa scopul si complexitatea lor – exercitii de introducere intr-un model dat sau exercitii introductive ->elevilor li se explica pentru prima oara o activitate, pe care ei o aplica in paralel cu explicatiile profesorului
– exercitii de insusire sau consolidare a modelului dat, denumite si exercitii de baza -> elevul reia in intregime si in chip repetat, actiunea ce i s-a explicat
– exercitii de legare a cunostintelor si deprinderilor mai vechi cu cele noi, numite si exercitii paralele, avand scopul de a integra deprinderile in sisteme din ce in ce mai largi
– exercitii de creatie sau euristice
# cerinte :
a. Elevul sa fie constient de scopul exercitiului si sa inteleaga bine modelul actiunii de invatat.
b. Exercitiile sa aiba varietate suficienta, altfel riscand sa formam numai partial deprinderea propusa ca scop.
c. Exercitiile sa respecte o anumita gradatie de dificultate in aplicarea lor. Deprinderile mai complicate se formeaza prin integrarea succesiva a unor deprinderi mai simple .
d. Exercitiile sa aiba, continuitate in timp, altfel putand sa apara lacune, care impiedica elevul sa-si formeze in mod normal deprinderile vizate.
e. Exercitiile sa aiba ritm optim si durata optima.
f. Exersarea sa fie permanenta insotita de corectura si de autocorectura

7. Algoritmizarea

# metoda de predare-invatare constand din utilizarea si valorificarea algoritmilor.
# algoritmizarea inseamna gasirea de catre profesor a inlantuirii necesare a operatiilor fiecarei activitati de invatat
# elevul isi insuseste, pe calea algoritmizarii, cunostintele sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere a unei cai deja stabilite, pe cand in cadrul invatarii de tip euristic insusirea are loc pe baza propriilor cautari.

8. Modelarea didactica

# metodei de predare-invatare in cadrul careia mesajul ce urmeaza transmis este cuprins intr-un model(modelul reprezinta o reproducere simplificata a unui original, in asa fel incat sa fie pus in evidenta elementul care intereseaza)
# poate fi realizata prin mai multe procedee:
‘ marire sau reducere la scara a unor reproduceri similare (machete, mulaje)
‘ concretizare (redarea figurativa a unor cifre sau grupuri de cifre)
‘ abstractizare (redarea prin anumite formule numerice sau literale a unor serii intregi de obiecte, procese, actiuni)
‘ analogie (imaginarea unui obiect nou sau aparat, a caror functionare sa fie conceputa prin comparatie cu structura sau utilizarea altui obiect sau aparat existent, asemanator).
# utilizarea modelului implica activizarea elevului

9. Problematizarea

# denumita si predare prin rezolvare de probleme sau, mai precis, predare prin rezolvare productiva de probleme.
# o metoda didactica ce consta din punerea in fata elevului a unor dificultati create in mod deliberat in depasirea carora, prin efort propriu. elevul invata ceva nou.
# tipuri de situatii problematice :
a) cand exista un dezacord intre vechile cunostinte ale elevului si cerintele impuse de rezolvarea unei noi situatii;
b) cand elevul trebuie sa aleaga dintr-un lant sau sistem de cunostinte, chiar incomplete, numai pe cele necesare in rezolvarea unei situatii date, urmand sa completeze datele necunoscute;
c) cand elevul este pus in fata unei contradictii intre modul de rezolvare posibil din punct de vedere teoretic si dificultatea de aplicare a lui in practica;
d) cand elevul este solicitat sa sesizeze dinamica miscarii chiar intr-o schema aparent statica
e) cand elevului i se cere sa aplice, in conditii noi, cunostintele anterior asimilate.
# favorizeaza aspectul formativ al invatamantului (elevul participa efectiv si sustinut si isi dezvolta interesele de cunoastere)
# cerinte :
‘ existenta unui fond aperceptiv suficient al elevului ;
‘ dozarea dificultatilor intr-o anumita gradatie;
‘ alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei in lectie;
‘ existenta unui interes real pentru rezolvarea problemei;
‘ asigurarea unei relative omogenitati a clasei, la nivelul superior;
‘ un efectiv nu prea mare in fiecare clasa de elevi;
‘ evitarea supraincarcarii programelor scolare.

10. Instruirea programata

# este o metoda multifunctionala, cuprinzand o inlantuire de algoritmi, dar si de probleme de rezolvat, prezentate preponderent in forma verbala, dar si cu includerea unor aspecte intuitive.
# Principiile instruirii programate:
1.Principiul pasilor mici – materia se imparte in fragmente, pana la nivelul de intelegere al copiilor.
(marimea acestor pasi poate sa difere in functie de nivelul la care s-ar afla cei care invata).
2. Principiul raspunsului efectiv – potrivit lui, pentru a se putea merge mai departe, nu sunt ingaduite golurile de raspuns sau ,,sariturile”.(de regula fiecare raspuns se sprijina pe rezolvarea altora anterioare lui)
3. Principiul confirmarii imediate – dupa fiecare raspuns formulat, elevul sa-l confrunte cu lista sau “cheia” raspunsurilor exacte. (Aceasta confirmare informeaza elevul daca poate sau nu sa continue cu secventa urmatoare)
4. Principiul ritmului individual – fiecarui elev i se poate pune la dispozitie programul de invatat, pe care il parcurge in functie de posibilitatile sale.
# tipuri : -programarea ramificata
– programarea combinata
# mijloacele utilizate in instruirea programata : fisele programate
-manualele programate
– masinile de invatat (calculatoarele- pe langa afisarea programelor pe ecran, realizeaza si conducerea invatarii)
#avantaje:
‘ posibilitatea sporita de intelegere, prin divizare, a materiei
‘ inlaturarea inconvententelor de ritm al invatarii, data fiind individualizarea
‘ capatarea treptata a independentei de catre elev, de unde atenuarea macar partiala a efectului lipsei de cadre didactice, sau lipsei asistentei didactice in familia elevului
‘ economia de timp.

11. Studiul de caz

# metoda ce consta din confruntarea elevului cu o situatie reala de viata, prin a carei observare, intelegere, interpretare, urmeaza sa realizeze un progres in cunoastere
# etape ale studiului de caz:
a) alegerea cazului si conturarea principalelor elemente semnificative;
b) lansarea cazului, care poate avea loc in mai multe forme, intre care lansarea ca o situatie problematica;
c) procurarea informatiei in legatura cu cazul;
d) sistematizarea materialului, prin recurgerea la diverse metode, intre care cele statistice;
e) dezbatere asupra informatiei culese, care poate avea loc prin diverse metode
f) stabilirea concluziilor si valorificarea proprie: un referat, o comunicare, o suita de ipoteze de verificat in viitor, o hotarare de luat.
# avantaje :
a) situarea elevului chiar in mijlocul realitatii concrete=> intelegerea esentei adevarurilor si retinerea lor durabila, precum si aplicarea in contexte reale;
b) caracterul prin excelenta activ al metodei – toti elevii se pot angaja in rezolvarea cazului;
c) cultiva spiritul de responsabilitate in grup si capacitatea de initiativa;
d) favorizeaza socializarea elevului si capacitatea de colaborare.

12. Metodele de simulare (jocul de rol)

# metoda jocurilor este prezentata pe doua categorii: de o parte cea a jocurilor didactice sau educative,pe de alta parte categoria jocurilor simulative
# jocurile educative au, intr-o masura si intr-o perioada, caracter imitativ empiric(sunt proprii varstei si educatiei prescolare).
# jocurile simulative – au alt registru si alta semnificatie, ele fiind veritabile ocazii de antrenament, pentru indeplinirea unor roluri reale in viata (la varste scolare mai mari si se prezinta mai ales sub forma jocurilor de rol).
# invatarea pe simulatoare -tot o metoda compozita – imbina mai multe dintre metodele anterior citate si prezentate
# Jocul de rol – o metoda activa de predare-invatare, bazata pe simularea unor functii, relatii, activitati, fenomene, sisteme etc
– urmareste formarea comportamentului uman pornind de la simularea unei situatii reale
– avantaje:
– activizeaza elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, actional, punadu-i in situatia de a interactiona;
– prin dramatizare, asigura problematizarea, sporind gradul de intelegere si participare activa a cursantilor;
– interactiunea participantilor asigura un autocontrol eficient al conduitelor si achizitiilor;
– pune in evidenta modul corect sau incorect de comportare in anumite situatii;
– este una din metodele eficiente de formare rapida si corecta a convingerilor, atitudinilor si comportamentelor.
– dezavantaje sau dificultati legate de utilizarea metodei:
– este o metoda greu de aplicat (presupune nu numai aptitudini pedagogice, ci si aptitudini regizorale si actoricesti la conducatorul jocului)
– desi activitatea bazata pe jocul de rol dureaza relativ putin -aproximativ o ora – proiectarea si pregatirea sa cer timp si efort din partea cadrului didactic
– exista riscul devalorizarii jocului de rol, ca rezultat al considerarii lui ca ceva pueril, facil de catre elevi;
– este posibila aparitia blocajelor emotionale in preluarea si interpretarea rolurilor de catre unii elevi.

# Etapele pregatirii si folosirii jocului de rol
a. Identificarea situatiei interumane care se preteaza la simulare prin jocul de rol – este foarte important ca situatia ce urmeaza a fi simulata sa fie relevanta obiectivului, comportamentelor de insusit de catre elevi in urma interpretarii rolurilor.
b. Modelarea situatiei si proiectarea scenariului – situatia de simulat este supusa analizei sub aspectul statusurilor si categoriilor de interactiuni implicate. Din situatia reala sunt retinute pentru scenariu numai aspectele esentiale: status-urile si rolurile cele mai importante care servesc la constituirea unui model interactional. Urmeaza apoi sa se elaboreze scenariul propriu-zis, respectiv noua structura de status-uri si roluri, care, fireste este mult simplificata fata de situatia reala.
c. Alegerea partenerilor si instruirea lor relativ la specificul si exigentele jocului de rol – este vorba de distribuirea rolurilor si familiarizarea participantilor cu sarcinile de realizat. Status-urile si rolurile sunt descrise amanuntit pentru fiecare participant in parte pe o fisa; distribuirea poate fi la alegere sau prestabilita de catre conducatorul activitati.
d. Invatarea individuala a rolului de catre fiecare participant prin studierea fisei – este necesar ca participantii sa fie lasati 15-20 de minute sa-si interiorizeze rolul si sa-si conceapa modul propriu de interpretare.
e. Interpretarea rolurilor
f. Dezbaterea cu toti participantii a modului de interpretare si reluarea secventelor in care nu s-au obtinut comportamentele asteptate. La dezbatere participa si observatorii. Este necesar ca interpretilor sa li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au simtit .
# Tipuri de jocuri de rol:
a. Jocuri de rol cu un caracter mai general : – jocul de reprezentare a structurilor (de ex: organizarea unei intreprinderi sau institutii poate fi reprodusa intr-o sala de dans, prin distributie spatiala corespunzatoare a mobilierului, a status-urilor si rolurilor de indeplinit)
– jocul de decizie (elevilor li se distribuie status-uri si roluri menite a simula structura unui organism de decizie, confruntarea cu o situatie decizionala importanta-elevii insisi sunt pusi in situatia de a lua decizii)
– jocul de arbitraj – usureaza intelegerea si dezvoltarea capacitatilor de solutionare a problemelor conflictuale ce apar intre doua persoane, doua grupuri, doua unitati economice etc.
– jocul de competitie (de obtinere a performantelor). Prin acest tip de joc se urmareste simularea obtinerii unor performante de invingere a unui adversar, real sau imaginat
b. Jocuri de rol cu caracter mai specific: jocul de-a ghidul si vizitatorii
jocul de negociere

13. Invatarea prin descoperire

# se refera la o situatie in care materialul de invatat nu este prezentat intr-o forma finala celui ce invata (asa cum se petrece in invatarea prin receptare), ci reclama o anumita activitate mentala anterioara rezultatului final in structura cognitiva.

MIJLOACE DE INVATAMANT

Mijloace de invatamant = ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate, echipamente si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii si realizarea unor aplicatii in cadrul procesului instructiv-educativ.

Mijloacele tehnice de instruire = ca ansamblu al mijloacelor de invatamant cu suport tehnic si care pretind respectarea unor norme tehnice de utilizare speciale, respectiv echipamentele tehnice-aparatele dispozitivele, masinile, utilajele, instalatiile utilizate in procesul didactic.

Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire (in functie de analizatorul solicitat precum si de caracterul sistemic sau dinamic al celor prezentate)

– mijloacele tehnice vizuale : retroproiectorul, harti, fise de lucru
– mijloacele tehnice auditive : radioul, casetofonul, etc
– mijloacele tehnice audio-vizuale : video-player, tv, calculatorul

Scopuri didactice (pt folosirea acestor mijoace)

– sensibilizarea elevilor in vederea desfasurarii activitatii didactice
– sprijinirea perceperii noului de catre elevi
– comunicarea, transmiterea, demonstrarea/ilustrarea noului
– intelegerea noului de catre elevi
– aplicarea si exersarea noilor cunostinte teoretice si practice
– fixarea si consolidarea noilor cunostinte si competente
– verificarea si evaluarea cunostintelor si abilitatilor elevilor.

Caracteristici ale mijloacelor tehnice de instruire

a. flexibilitatea sau adaptabilitatea – se refera la posibilitatile de adaptare a acestora la necesitatile de moment
b. generalitatea (reprezinta o proprietate asociata flexibilitatii) – se refera la posibilitatea de a codifica in diferite forme, informatiile mesajelor transmise spre receptorul uman
c. paralelismul – se refera la posibilitatea utilizarii simultane a aceluiasi mijloc in mai multe scopuri sau de catre mai multi utilizatori, in aceeasi unitate de timp.
d. accesibilitatea – o proprietate a mijloacelor tehnice determinata de complexitatea lor si de usurinta cu care ele pot fi utilizate (cu cat un mijloc tehnic este mai complex, cu atat accesul utilizatorilor depinde in mai mare masura de programe speciale de instruire pentru cunoasterea si manuirea aparatelor).
e. Siguranta si functionarea – este o caracteristica aflata in corelatie cu fiabilitatea si intretinerea si se refera la respectarea anumitor reguli si operatii la punerea in functiune, la utilizarca si la oprirea aparatelor.

Functiile pedagogice ale mijloacelor de invatamant

a. Functia de instruire
b. Functia de motivare a invatarii si de orientare_a intereselor profesionale ale elevilor
c. Functia demonstrative
d. Functia formativa si estetica
e. Functia de scolarizare substitutiva sau de realizare a invatamantului la/de la distanta
f. Functia de evaluare a randamentului elevilor

Mijloacele de invatamant pot fi grupate in doua mari categorii:

a) mijloace de invatamant care cuprind mesajul didactic:
– obiecte naturale, originale – animale vii sau conservate, ierbare, insectare, diorame, acvarii, materiale
– suporturi figurative si grafice – harti, planse, albume, panouri;
– mijloace simbolic-rationale – tabele cu formule sau simboluri, planse cu litere, cuvinte, scheme structurale sau functionale;
– mijloace tehnice audiovizuale – diapozitive, filme, suporturi audio si/sau video;
b) mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor didactice :
– instrumente, aparate si instalatii de laborator;
– echipamente tehnice pentru ateliere;
– instrumente muzicale si aparate sportive;
– masini de instruit, calculatoare si echipamente computerizate;
– jocuri didactice obiectuale, electrotehnice sau electronice;
– simulatoare didactice, echipamente pentru laboratoare fonice;
FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVATAMANT

Moduri de organizare a activitatii didactice (??n functie de maniera de desfasurare)

a. activitati frontale
b. activitati de grup
c. activitati individuale.

a. Activitatile frontale cuprind: lectia, seminarul, laboratorul, activitatile ??n cabinetele pe specialitati, vizita, excursia, spectacolul etc.
Predarea frontala – se bazeaza pe principiul tratarii nediferentiate, al muncii egale cu toti elevii din aceeasi clasa.
– profesorul are rolul principal, organizeaz??, conduce ??i dirijeaz?? activitatea elevilor, este denumit magistral.
– predominanta este activitatea profesorului – bazat?? exclusiv pe expunere, pe transmitere de cuno??tin??e unei clase ??ntregi de elevi => reduce inv’?area la achizi??ionarea pasiv?? de cuno??tin??e ??i limiteaz?? foarte mult activitatea colectiv?? propriu-zisa.
– elevii execut’?n acela??i timp ??i ??n acela??i sistem, acelea??i sarcini, dar fiecare lucreaza strict individual, f??r?? a se stabili legaturi de interdependent’?ntre ei. => comunicarea ??ntre colegi ??i posibila inva??are prin cooperare sunt reduse la maximum, ele av??nd loc numai ??n afara pred??rii, ??n pauze ??i ??n timpul liber
– este totusi de preferat atunci c??nd se inten??ioneaza expunerea unor no??iuni fundamentale, sintetizarea unei informa??ii mai cuprinz??toare, efectuarea unor demonstra??ii, sensibilizarea ??i c’?tigarea adeziunii pentru o idee, ori atunci c??nd se caut?? modelarea unor opinii ??i atitudini prin abordarea unor teme profund caracter emo??ional-educativ.

b. Activitatile de grup dirijate cuprind: consultatii, meditatii, exercitii independente, vizita ??n grupuri mici, cercul de elevi, ??nt??lniri cu specialisti (oameni de stiinta, scriitori), concursuri si dezbateri scolare, sesiuni de comunicari si referate, reviste scolare.
De tip tradi??ional r??m??ne ??i predarea ??n grup, pe clase conven??ionale, cu un efectiv de aproximativ 30 de elevi. De asemenea poate fi folosita si organizarea pe grupe a activit’?ii elevilor => profesorul ??ndrum’?i conduce activitatea unor subdiviziuni/microcolectivit’?i (denumite grupe) alc??tuite din elevii unei clase ??i care urmaresc anumite obiective educa??ionale, identice sau diferite de la o grup?? la alta.Aceste grupe (3-8 elevi) pot fi omogene -microcolectivit’?i formale, respectiv alc??tuite dup?? criterii bine stabilite ??n prealabil ??i cu o structur?? precis?? (de exemplu, elevi cu acela??i nivel de pregatire la disciplina respectiv??, cu acelea??i nevoi educa??ionale, cu acelea??i interese sau motiva??ii) sau neomogene/ eterogene ‘ microcolectivit’?i informale, respectiv constituite prin ini??iative spontane, individuale, dup?? prerin??ele elevilor ??i care au un coordonator
Organizarea ??n binom (perechi) alc??tuite fie de profesor, fie de elevi ??n mod aleatoriu, dup?? anumite preferin??e sau dup?? criterii bine precizare.
Organizarea combinat?? a activit’?ii elevilor se refer?? la ??mbinarea celor prezentate mai sus, in func??ie de obiectivele opera??ionale urm??rite ??i curacteristicile concrete ale contextelor educa??ionale

c. Activitatile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasa, studiul ??n biblioteci, lectura suplimentara si de completare, ??ntocmirea de proiecte, referate, desene, scheme, alte lucrari scrise, comunicari stiintifice, alte proiecte practice.
– pun accentul pe munca independent??, far?? supraveghere direct’?i consultant?? din partea profesorului
– exist?? mai multe variante de organizare individual?? a activit’?ii alevilor: cu sarcini de instruire comune pentru toti elevii, cu teme diferen??iate pe grupe de nivel, cu teme diferite pentru fiecare elev. In acest ultim caz, activitatea se nume??te individualizata sau personalizat??, pentru c’?ine cont de particularit’?ile fizice ??i psihice ale fiec??rui elev, de nivelul preg??tirii sale, aptitudinile lui, de nevoile lui educa??ionale.
– profesorul va organiza activitatile didactice astfel ??nc??t sa sporeasca sansele de reusita a atingerii obiectivelor propuse, adopt??nd o varietate de activitati la specificul si potentialul elevilor sai.

INTERACTIUNEA OBIECTIVE-CONTINUTURI-STRATEGII IN INSTRUIREA SCOLARA

Strategia este legata de obiectivele operationale si continuturile scolare si are implicatii directe privind performanta scolara, deoarece rezultatele scolare sunt dependente de modul de aplicare si dirijare de catre profesor a interactiunilor dintre strategiile didactice si obiectivele didactice.
O strategie didactica prescrie modul ??n care elevul este pus ??n contact cu continutul de ??nvatare, adica traiectoria pe care urmeaza sa-i fie condus efortul de ??nvatare. Ea confera solutii de ordin structural procedural cu privire la proiectarea si combinarea diferitelor metode, mijloace, forme si resurse de predare-??nvatare, pentru ca elevii sa ajunga la achizitiile dorite, iar obiectivele educationale sa fie atinse.
Rela??ie obiective-continuturi-strategii in instruirea scolara exprim?? algoritmul ce trebuie
urmat ??n elaborarea proiect??rii didactice:
‘ se stabilesc la ??nceput obiectivele-cadru (generale), apoi cele de referin”i opera??ionale, preciz??ndu-se activit’?ile de ??nv’?are;
‘ urmeaz?? analiza resurselor umane (clasa de elevi), ??in??nd seama de nivelul de inteligen’? al elevilor, de motiva??ia ??nv”rii ??i de aptitudinile lor. Se vor avea ??n vedere golurile din cuno??tin??e, nivelul de cuno??tin??e al elevilor, deprinderile ??i modul de ??nv’?are;
‘ con??inuturile procesului de predare – ??nv’?are se stabilesc ??n func??ie de obiective, de resursele umane ??i materiale existente;
‘ strategiile didactice ??i metodele de predare – ??nv’?are – evaluare se stabilesc ??n raport de obiectivele educa??ionale ??i de con??inuturi;
‘ ??n func??ie de obiective, con??inuturi ??i strategii se precizeaz?? formele de organizare a activit’?ilor didactice, adic?? tipurile de lec??ii ??i alte activit’?i educa??ionale;
‘ toate acestea se realizeaz?? de c??tre profesor prin comportamentul s??u didactic.

Review this essay:

Name
Rating
Your review: (optional)

Latest reviews:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.