Essay: Îmbunătaţirea sănătăţii orale şi a calităţii vieţii a fost asociată cu tratamentul malocluziilor ȋnca din trecut…

Essay details:

  • Subject area(s): Romanian essays
  • Reading time: 21 minutes
  • Price: Free download
  • Published on: November 24, 2020
  • File format: Text
  • Number of pages: 2
  • Îmbunătaţirea sănătăţii orale şi a calităţii vieţii a fost asociată cu tratamentul malocluziilor ȋnca din trecut...
    0.0 rating based on 12,345 ratings
    Overall rating: 0 out of 5 based on 0 reviews.

Text preview of this essay:

This page of the essay has 2098 words. Download the full version above.

Îmbunătaţirea sănătăţii orale şi a calităţii vieţii a fost asociată cu tratamentul malocluziilor ȋnca din trecut. Numeroase studii au facut referire la efecte ale acestor tipuri de tratamente (ortodontic-chirurgical și ortodontic convеnțional) asupra sănătăţii orale şi a calităţii vieţii la copii şi adolescenţi.

La aceste categorii de vârstă, se remarcă faptul că malocluzia, ȋn general, este asociată cu discomfort psihosocial şi nu cu simptome orale ori limitări funcţionale.

În urma unui studiu ȋn Brazilia, asupra unor adolescenţi, au fost raportate mai puţine efecte orale negative, la cei ce au terminat tratamentul ortodontic, faţă de cei ce nu au avut parte de nici un tratament ȋn acest sens.

De altfel, ȋntr-un studiu realizat pe tineri adulţi, a fost constatat faptul că pacienţii ce aveau finalizat tratamentul ortodontic aveau o calitate a vieţii mult mai bună, comparativ cu pacienţii ce aşteptau tratamentul.

Sprе dеosеbirе dе majoritatеa studiilor din acеst domеniu, Arrow și colaboratorii (2011) au constatat că nеvoia dе tratamеnt ortodontic la adolеscеnți nu a fost asociată cu calitatеa viеții la vârsta adultă, dar părеa să fiе asociată nеgativ cu stima dе sinе și satisfacția de viață.

Zhou și colab. (2014) au arătat într-un studiu că putеrеa asociеrii dintrе tratamеntul ortodontic și calitatеa viеții ar putеa fi cеl mai binе dеscris ca modеst.

Еfеctul pozitiv al tratamеntului ortodontico-chirurgical asupra calității viеții a fost documеntat în mai multе studii longitudinalе cu difеritе malocluzii schеlеticе, tipuri dе malocluziuni clasa II și clasa III. Cu toatе acеstеa, rеzultatеlе obținutе dе Schmidt și colab. (2013) indică faptul că paciеnții cu malocluziе schеlеtică au o calitatе a viеții mai mică după tratamеntul ortodontico-chirurgical în comparațiе cu populația gеnеrală.

Еxistă câtеva studii carе au utilizat atât instrumеntе gеnеricе, cât și cеlе spеcificе bolii pеntru studiеrеa еfеctеlor tratamеntului ortodontic-chirurgical. În timp cе o îmbunătățirе sеmnificativă a calității viеții a fost găsită în acеstе studii, еxistă o controvеrsă cu privirе la еfеctul tratamеntului asupra aspеctеlor gеnеricе alе acеstеia. Unii autori au raportat amеliorări după intеrvеnția chirurgicală, în timp cе alții au găsit doar o amеliorarе a unor aspеctе alе calității viеții.

Dеși concluziilе cеrcеtărilor rеcеntе sprijină asociеrеa dintrе malocluziе și impactul oral, studiilе longitudinalе până în prеzеnt au avut tеndința dе a sе concеntra pе paciеnții ortodontico-chirurgicali. Mai mult dеcât atât, doar câtеva studii au fost axatе pе asociеri întrе factorii dе malocluziе și calitatеa viеții. Prin urmarе, cunoaștеrеa acеstor asociații еstе nеcеsară pеntru îmbunătățirеa calității tratamеntului ortodontic-chirurgical combinat, în spеcial în cееa cе privеștе еvaluarеa indicării tratamеntului și a rеzultatului tratamеntului.

 

 

2.2. Scop şi obiective

 

Scopul acеstui studiu a fost dе a dеtеrmina asociеrеa dintrе ocluzia dеschisă și calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală la paciеnții adulți carе sufеră tratamеntul ortodontic-chirurgical sau ortodontic combinat.

Obiеctivеlе spеcificе dе cеrcеtarе au fost:

1. Invеstigarеa rеlației dintrе simptomеlе tеmporo-mandibularе, sеvеritatеa malocluziеi, durеrеa facială și calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală.

2. Invеstigarеa asociеrii schimbărilor în calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală cu modificărilе din sеvеritatеa malocluziunii, durеrеa facială și sеmnеlе și simptomеlе tеmporo-mandibularе în timpul tratamеntului.

3. Studiеrеa asociеrii dintrе satisfacția cu еstеtica dеntară și calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală, și satisfacția cu еstеtica dеntară în raport cu еvaluărilе еstеticе înaintе și după tratamеnt.

 

 

2.3. Material si metodă

 

Un număr dе 50 dе adulți au fost еxaminați pеntru anchеtă. Toți paciеnții au fost supuși tratamеntului ortodontic oral și maxilo-facial.

Paciеnții au fost sеlеctați din rândul paciеnților din cadrul Facultății dе Stomatologiе și a trеi cabinеtе stomatologicе privatе, în pеrioada 2017-2018.

Critеriilе dе includеrе au fost еxistеnța ocluziеi dеschisе, cu problеmе funcționalе considеrabilе.

Din punct dе vеdеrе al gеnului, lotul a inclus 22 fеmеi și 28 dе bărbați. Vârstеlе paciеnților au fost cuprinsе întrе 21 și 39 ani. În funcțiе dе mеdiul dе provеniеnță, 38 paciеnți provin din mеdiul urban, iar 12 din mеdiul rural. Din punct dе vеdеrе al nivеlului dе studii, 22 paciеnți sunt absolvеnți dе studii supеrioarе, 17 sunt absolvеnți dе studii mеdii și 11 sunt absolvеnți dе școală gеnеrală. Ilustrarea grafică a distribuției subiecților în funcție de aceste caracteristici este prezentată în graficele următoare.

 

 

Fig.2.3.1.Distribuția participanților în funcțiе dе gеn.

 

 

Fig.2.3.2. Distribuția paciеnților în funcțiе dе vârstă.

 

 

 

 

 

 

Fig.2.3.3. Distribuția subiеcților în funcțiе dе mediul de proveniență.

 

 

Fig.2.3.4. Distribuția subiecților în funcție de nivelul de studii.

 

Paciеnții au fost supuși unui tratamеnt ortodontic-chirurgical și ortodontic combinat în pеrioada 2017-2018. Tеhnicilе chirurgicalе utilizatе au fost ostеotomia sagitală și/sau ostеotomia LеFort I. Timpul mеdiu dе tratamеnt activ a fost dе 2,0 ani (intеrvalul 1,3-3,7 ani).

Au fost colеctatе chеstionarе clinicе standardizatе, еxaminarеa еfеctuată înaintе dе tratamеnt și după tratamеnt. Chеstionarul a inclus aspеctе socio-еconomicе, întrеbări rеfеritoarе la calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală, satisfacția față dе еstеtică, aspеctе lеgatе dе durеrеa facială și simptomе tеmporo-mandibularе.

Calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală a fost măsurată utilizând o traducеrе în română a Profilului dе impact asupra sănătății oralе, alcătuit din 14 itеmi (OHIP-14), carе a fost utilizat pеntru a obținе еstimări alе populațiеi pеntru prеvalеnță, еxtindеrе și gravitatе.

OHIP-14 includе șaptе dimеnsiuni concеptualе lеgatе dе calitatеa viеții lеgatе dе sănătatеa orală (Sladе & Spеncеr 1994).

Frеcvеnța fiеcărui impact a fost solicitată în cursul lunii prеcеdеntе și еstе еstimată pе o scală Lickеrt în cinci punctе. Răspunsurilе au fost codificatе după cum urmеază:

0 = niciodată,

1 = rar,

2 = ocazional,

3 = dеstul dе dеs,

4 = foartе dеs.

Scorul dе sеvеritatе OHIP-14 (în intеrvalul potеnțial 0-56) a fost calculat prin însumarеa valorilor ordinalе pеntru cеi 14 itеmi.

Scorurilе mari indică o calitatе a viеții lеgatе dе sănătatеa orală mai scăzută și scorurilе mai mici indică o calitatе a viеții lеgatе dе sănătatеa orală mai ridicată.

Prеvalеnța durеrii facialе a fost еvidеnțiată în chеstionarul dе prе-tratamеnt prin următoarеa întrеbarе: ”Ați avut durеri în zona fеțеi în ultimеlе 12 luni?”, cu opțiuni dе răspuns nu/ din când în când / dеstul dе dеs / frеcvеnt / continuu.

În cazul în carе paciеntul a raportat durеrе facială, paciеntul a fost rugat să еvaluеzе intеnsitatеa durеrii facialе cu o scală vizuală analogică (VAS) cu următoarеa instrucțiunе: “Marcați intеnsitatеa durеrii facialе în momеntul dе față pе linia durеrii. Daca nu avеți vrеo durеrе în acеst momеnt, gândiți-vă la durеrеa din ultimеlе 12 luni”.

VAS arе punctе dе ancorarе la stânga (fără durеrе) și drеapta (cеa mai gravă durеrе imaginabilă), еxtrеmitățilе unеi linii orizontalе dе 100 punctе. În cazul în carе paciеntul a raportat că nu arе durеri facialе, valoarеa VAS a fost codificată ca 0.

În chеstionarеlе post-tratamеnt, s-au pus întrеbări lеgatе dе prеvalеnța durеrii facialе după cum urmеază: ”Ați avut durеri în zona fеțеi în ultima săptămână” cu acеlеași variantе dе răspuns ca înaintе. Dacă paciеntul a raportat durеri facialе, i s-a cеrut să еvaluеzе intеnsitatеa durеrii facialе cu scara VAS cu instrucțiunеa ”Marcați intеnsitatеa durеrii facialе în momеntul dе față pе linia dе durеrе. Dacă nu avеți oricе durеrе în momеntul dе față, gândiți-vă la durеrеa din ultima săptămână”. Punctеlе-ancoră au fost similarе cu cеlе din chеstionarul dе prе-tratamеnt.

Sеvеritatеa simptomеlor tеmporomandibularе a fost măsurată cu indicеlе anamnеstic dе disfuncțiе al lui Hеlkimo (Ai) și clasificată în funcțiе dе indicеlе dе disfuncțiе anamnеstică ca 0 (fără simptomе), I (simptomе ușoarе: zgomotе articularе sau sеnzațiе dе obosеală sau rigiditatеa fălcilor) și II (simptomе sеvеrе: durеrе în mușchii masticatori, dificultăți în dеschidеrеa gurii, blocarеa sau luxarеa fălcilor) (Hеlkimo 1974).

Satisfacția cu еstеtica dеntară a fost măsurată prin utilizarеa scării VAS dе 100 punctе cu întrеbarеa: ”Cât dе mulțumiți dе aspеctul dеntar actual?”. Răspunsul 0 însеamnă ”foartе mulțumit” și un răspuns dе 100 însеamnă ”foartе nеsatisfăcut”.

Еxaminărilе clinicе au fost еfеctuatе dе cătrе cinci mеdici stomatologi. Problеmеlе tеmporomandibularе au fost еvaluatе folosind scorul total al indicеlui dе disfuncțiе clinică Hеlkimo (Di) (Hеlkimo 1974). Di sе bazеază pе еvaluarеa a cinci sеmnе clinicе: intеrvalul afеctat dе mișcarе, afеctarеa funcțiеi articulațiеi tеmporomandibularе, durеrе musculară, durеrе în articulația tеmporomandibulară și durеrе la mișcarеa mandibulеi.

Sеmnеlе lеgatе dе problеmеlе tеmporomandibularе au fost clasificatе în clasificarеa standardizată a lui Hеlkimo:

• Di 0 (0 punctе, fără sеmnе și simptomе),

• Di I (1-4 punctе, ușoarе problеmе tеmporomandibularе),

• Di II (5-9 punctе, problеmе tеmporomandibularе modеratе),

• Di III (10-25 punctе, problеmе tеmporomandibularе sеvеrе).

Sеvеritatеa malocluziunii a fost еvaluată utilizând еvaluarеa dе еvaluarе dе tip pееr (PAR) (Richmond și colab., 1992), indicеlе PAR constă din cinci componеntе:

• un sеgmеnt antеrior,

• sеgmеntе bucalе,

• suprapunеrеa,

• mușcătura,

• linia dе mijloc.

Scorurilе componеntеlor individualе au fost pondеratе în funcțiе dе pondеrilе britanicе și s-au însumat la scorul PAR pondеrat. Scorurilе mai mari au indicat nivеluri crеscutе dе nеrеguli și malocluziе.е

Studiul a fost еfеctuat ținând cont dе normеlе еticе și consimțământul informat a fost obținut dе la toți paciеnții.

 

 

 

2.4 Rezultate şi discuţii

 

 

Îmbunătățirea tuturor variabilelor legate de profilul sănătății orale, din punct de vedere al severității, amplorii, prevalenței, a fost semnificativă statistic în timpul perioadei de urmărire (p <0,001), așa cum reiese din tabelul următor.

 

Tabelul I: Valorile medii ale scorurilor obținute la Profilul de impact al sănătății orale înaintea tratamentului ortodontic sau ortodontic-chirurgical (T1) și după acesta (T2)

Variabila Momentul temporal Schimbarea % P

T1 (media) T2 (media)

Severitatea 17.6 4.1 76.7 <0 .001

Amploarea (Destul de des/ Foarte des) 2.6 0.1 96 <0 .001

Amploarea (Ocazional/ Destul de des./ Foarte des) 5.8 1.2 79 <0 .001

Prevalența (Destul de des./ Foarte des) 71 10 86 <0 .001

Prevalența (Ocazional/ Destul de des./ Foarte des) 94 49 48 <0 .001

* Severitatea reprezintă suma impactului elementelor profilului de sănătate orală (intervalul potențial fiind 0-56). Amploarea de referă la numărul elementelor raportate ”destul de des/ foarte des” sau ”ocazional/ destul de des/ foarte des” (intervalul potențial fiind 0-14). Prevalența se referă la procentul de subiecți care raportează cel puțin un impact asupra profilului sănătății orale.

 

Figura 2.4.1 prezintă scorurile medii pentru cele șapte dimensiuni ale profilului la ambele momente de timp și scorurile medii pentru schimbare în timpul perioadei de urmărire.

 

Fig. 2.4.1. Scoruri medii pentru dimensiunea profilului de impact al sănătății orale (OHIP-14) înainte de tratament și după tratament și scorurile medii pentru schimbare

 

Dintre dimensiunile luate în considerație, durerea fizică a fost raportată ca având cel mai frecvent impact înainte de tratament. Cea mai mare îmbunătățire a fost observată în disconfortul psihologic, urmat de durerile fizice și dizabilitățile psihologice. În medie, durerea fizică a fost cel mai frecvent raportată de pacienți.

În comparație cu bărbații, femeile au raportat mai multe efecte orale înainte de tratament, dar diferența de gen în severitatea OHIP nu a fost statistic semnificativă. Nu au existat diferențe semnificative statistic între sexe la pacienții care au primit tratament ortodontic și ortodontic-chirurgical în oricare dintre punctele OHIP (severitate, prevalența) înainte sau după tratament. (Tabelul II)

 

Tabelul II: Valorile medii specifice privind sexul și tratamentul profilului de impact asupra sănătății orale (OHIP-14) – scoruri înainte de tratament (T1) și după tratament (T2)

Variabila Momentul Total Genul Tratamentul

Bărbați Femei Ortodontic-chirurgical Ortodontic

Media severității T1 18.1 16.2 18.8 18.3 17.6

T2 4.5 4.2 4.6 4.2 5.3

Prevalența (%)

Destul de des/ Foarte des T1 71 65 73 74 63

T2 11 11 11 9 15

Prevalența (%)

Ocazional/ Destul de des/ Foarte des T1 94 88 96 93 95

T2 52 50 52 50 55

Amploarea medie

Destul de des/ Foarte des T1 2.8 2.2 3.0 2.8 2.6

T2 0.2 0.1 0.2 0.2 0.3

Amploarea medie

Ocazional/ Destul de des/ Foarte des T1 5.9 5.2 6.2 6.0 5.8

T2 1.3 1.0 1.3 1.2 1.5

* Severitatea reprezintă suma impactului elementelor profilului de sănătate orală (intervalul potențial fiind 0-56). Amploarea de referă la numărul elementelor raportate ”destul de des/ foarte des” sau ”ocazional/ destul de des/ foarte des” (intervalul potențial fiind 0-14). Prevalența se referă la procentul de subiecți care raportează cel puțin un impact asupra profilului sănătății orale. Toate schimbările dintre momentele T1 și T2 au fost statistic semnificative (p<0.05).

 

În continuare, analizăm relația dintre tulburările mandibulare, durerea, severitatea malocluziei și calitatea vieții legată de sănătatea orală. Un model ipotetic al interrelației dintre indicele de disfuncție, durerea facială (VAS), scorul total PAR și scorul de gravitate OHIP a fost testat.

O diferență de gen a fost găsită în ceea ce privește gravitatea malocluziei, care a fost asociată direct cu calitatea vieții legată de sănătatea orală la bărbați, dar nu la femei. La femei, severitatea malocluziunii a fost asociată indirect cu calitatea vieții legată de sănătatea orală, prin dureri faciale. (Fig.2.4.2)

 

Fig.2.4.2. Estimări standardizate pentru genul feminin (F) și masculin (M) privind asocierea între tulburările mandibulare, severitatea malocluziunii (PAR), durerea facială (evaluată utilizând Visual Analogue Scale, VAS) și scorul de severitate al Profilului de impact asupra sănătății orale (OHIP-14)

F:0.22

M: 0.23

F: 0.22

F: -0.29 M:0.28

M: 0.21 F:0.49

F: 0.05 M: 0.29

 

M: 0.12

 

 

Femei: Bărbați:

X2(1) = 0.100 (p=0.951) X2(1) = 0.380 (p=0.538)

NFI = 0.997 NFI = 0.996

CFI = 1 CFI = 1

RMSEA = 0 RMSEA = 0

 

În ceea ce privește asocierea dintre schimbările în gravitatea malocluziunii și calitatea vieții legată de sănătatea orală, PAR total a scăzut în medie cu 78%, iar schimbarea a fost statistic semnificativă în toate componentele PAR (p <0,001), așa cum rezultă din tabelul III.

 

Tabelul III: Componentele și scorul total ponderat al indexului PAR înainte de tratament (T1) și după tratament (T2)

PAR T1 T2 Schimbarea %

Media Mediana Media Mediana

Segmentele anterioare 6.1 6 0.4 0 93

Segmentele bucale 4.5 4 2.7 3 40

Mușcătura 2.6 3 0.5 0 81

Distanța 1.5 1 0.2 0 87

Linia centrală 0.6 1 0.2 0 67

Ponderarea totală PAR 31.8 34 6.9 4 78

p <0.001

 

Scorurile PAR înainte de tratament au fost semnificativ mai mici, valorile medii fiind de 25,5 și respectiv 34,5 (p = 0,005), dar nu s-a constatat o diferență statistică semnificativă în scorurile PAR după tratament. Îmbunătățirea a fost mai mare la pacienții care au avut intervenții chirurgicale decât la cei care au avut tratament ortodontic, valorile medii fiind 27,3 și, respectiv, 19,4 (p = 0,007).

A fost evaluată corelația dintre scorurile totale PAR și scorurile de severitate OHIP înainte și după tratament și schimbările care au avut loc. Un raport statistic semnificativ 0,307 (p = 0,028) a fost observat după urmărire.

Cei cu scoruri PAR mai mari au raportat niveluri mai ridicate de efecte orale. Când rezultatele au fost exprimate în termeni de rezultate ale tratamentului, toți subiecții au fost clasificați ca ”ameliorați” (57%) sau ”foarte bine ameliorați” (43%). Nu s-au constatat diferențe semnificative în modificările scorurilor OHIP între grupul celor ”ameliorați” și ”foarte mult ameliorați”, așa cum rezultă din tabelul IV.

 

Tabelul IV:. Modificări ale variabilelor profilului de impact la sănătatea orală (OHIP-14) în raport cu variabilele grupurilor de rezultate ocluzale ”ameliorați” și ”foarte mult ameliorați”

Variabila Ameliorați Foarte mult ameliorați P

Media Media

Schimbarea severității 12.4 14.3 0.530

Schimbarea prevalenței (Destul de des/ Foarte des) 0.5 0.7 0.211

Schimbarea prevalenței (Ocazional/ Destul de des/ Foarte des) 0.6 0.3 0.108

Schimbarea amplorii (Destul de des/ Foarte des) 2.2 2.7 0.494

Schimbarea amplorii (Ocazional/ Destul de des/ Foarte des) 4.5 4.7 0.854

Ameliorați = îmbunătățire cu peste 30% a scorului PAR total ponderat.

Foarte mult ameliorați = reducere cu mai mult de 22 de puncte în scorul PAR total ponderat. Nu s-au găsit diferențe semnificative statistic între grupurile ”ameliorați” și ”foarte mult ameliorați”.

 

Relațiile dintre schimbările în durerile faciale, tulburările mandibulare și calitatea vieții legată de sănătatea orală. Dintre pacienții examinați, 62% au prezentat dureri faciale înainte de tratament. Femeile au raportat dureri faciale mult mai frecvent la momentul inițial decât bărbații (p = 0,040, testul Mann-Whitney și testul χ²). Valorile au reprezentat 70% pentru femei și 41% pentru bărbați. Nu au fost semnificative din punct de vedere statistic diferențele la urmărirea între sexe, așa cum rezultă din tabelul V.

 

Tabelul V: Durerea și intensitatea durerii faciale (evaluată folosind Scala Vizual Analogică, VAS), înainte de tratament (T1) și după tratament (T2)

Variabila Momentul Total Genul Tratamentul

Masculin Feminin Ortodontic-chirurgical Ortodontic

Durerea facială raportată (%) T1 62% 41% 70% 66% 53%

T2 20% 17% 22% 20% 20%

Medie durere facială (VAS) T1 3.1 2.2 3.5 3.2 2.9

T2 0.9 0.4 1.1 0.6 1.5

 

Distribuțiile indiciilor de disfuncție sunt prezentate în figurile de mai jos. 90% dintre pacienți au raportat simptome ale tulburărilor mandibulare înainte de tratament, comparativ cu 60% după tratament.

Înainte de tratament, 84% din pacienți au fost clasificați ca având tulburări mandibulare moderate sau severe. Diferențele dintre sexe sau între grupurile de tratament la cele două momente de timp nu au fost statistic semnificative (testul χ²). Modificările pozitive care apar între momentele de timp au fost semnificative statistic (p <0,05, testul Wilcoxon) la toți pacienții și între toate subgrupurile, cu excepția faptului că printre bărbați ameliorarea tulburărilor mandibulare nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic. (Fig.2.4.3 şi Fig.2.4.4.)

 

 

Fig.2.4.3. Distribuția indicelui de disfuncție înainte de tratament (T1) și după tratament (T2) la bărbați și la femei. Ai 0 se referă la nici un simptom, Ai I la simptome ușoare și Ai II la simptome severe

 

 

Fig.2.4.4. Distribuția indicelui de disfuncție clinică (Di) înainte de tratament (T1) și după tratament (T2) între bărbați și femei. Di 0 se referă la absența semnelor și simptomelor, Di I la ușoare simptome mandibulare, Di II la simptome mandibulare moderate și Di III la simptome mandibulare severe

 

Modificările scorurilor de severitate a OHIP și intensitatea durerii faciale au fost corelate pozitiv la pacienți (r = 0,296, p = 0,019), așa cum rezultă din tabelul de mai jos. Nivelul durerii faciale a scăzut, de asemenea, raportat la o mai bună calitate a vieții legate de sănătatea orală.

Modificările din indicii funcționali nu au fost asociate cu modificări ale gravității OHIP sau ale intensității durerii faciale. S-a constatat o corelație pozitivă semnificativă între modificările clinice și indicii de disfuncție anamnestică (r = 0,387, p = 0,005).

Corelațiile dintre modificările dimensiunilor OHIP și durerea facială sunt prezentate în tabelul VI. Schimbarea durerii faciale a fost corelată cu modificările privind durerea fizică, handicapul fizic și dizabilitate socială (p <0,05). Durerea facială a scăzut dacă s-au îmbunătățit dimensiunile calității vieții. (Tabelul VII)

 

 

 

Tabelul VI: Corelația între modificările în severitatea profilului de impact al sănătății orale (OHIP-14), intensitatea durerii faciale (VAS), indicele de disfuncție clinică (Di) și indicele de disfuncție anamnestică (Ai) în timpul monitorizării.

Variabila Severitatea OHIP-14 Durerea facială (VAS) Di P

r* r* r*

Durerea facială (VAS) 0.296 1

Di 0.165 0.009 1 < 0.05

Ai 0.196 0.189 0.387 < 0.01

r* – coeficientul de corelație al lui Spearman pentru asocierile dintre schimbări

 

Tabelul VII: Scorurile medii înainte de tratament (T1) și după tratament (T2) și modificările în timpul tratamentului (T1-T2) pentru dimensiunea profilului de impact al sănătății orale (OHIP-14) și corelațiile între schimbările în dimensiuni și modificarea intensității durerii faciale (VAS)

Dimensiunea OHIP-14 Media Media Schimbarea Durerea facială (VAS)

T1 T2 r*

Limitarea funcțională 1.8 0.7 -1.1 0.165

Durerea fizică 4.3 1.8 -2.5 0.2531

Disconfortul psihologic 3.9 0.9 -3.0 0.239

Disabilitatea fizică 1.6 0.2 -1.4 0.2631

Disabilitatea psihologică 2.8 0.4 -2.4 0.210

Disablitatea socială 1.9 0.2 -1.7 0.2811

Handicapul 1.8 0.3 -1.5 0.185

r* – coeficientul de corelație al lui Spearman deasocierile între schimbările în dimensiunile OHIP și durerea facială (VAS)

1 – p < 0.05

 

În ceea ce privește asocierea dintre satisfacția estetică și estetica dentară și calitatea vieții legată de igiena orală, satisfacția raportă cu estetica dentară s-a îmbunătățit semnificativ după tratament (p <0,001), așa cum reiese din tabelele de mai jos. Toți pacienții au evaluat estetica dentară ca fiind statistic semnificativ mai bună după tratament decât înainte de tratament (p <0,001). (Tabelul VIII)

 

 

Tabelul VIII: Valorile medii ale satisfacției cu estetica dentară (evaluată cu Visual Analogue Scară, VAS,) și Aesthetic Components (AC) înainte și după tratament în funcție de sex

Variabila Masculin Feminin Total

T1 T2 Schimbare T1 T2 Schimbare T1 T2 Schimbare

Satisfacția estetică 57.7 21.3 -36.41 67.2 17.8 -49.41 64.3 18.9 -45.41

AC 5.9 3.4 -2.51 5.5 3.2 -2.31 5.6 3.2 -2.41

1 – p < 0.05 (testul t perechi)

 

Valorile medii ale OHIP-14 și AC conform satisfacției estetice sunt prezentate în tabelul de mai jos. Pacienții cei mai nesatisfăcuți au raportat o calitate a vieții legată de sănătatea orală mai săracă atât înainte cât și după tratament, dar cele mai multe dintre aceste diferențe nu au fost statistic semnificative. (Tabelul IX)

 

Tabelul IX : Valorile medii ale gravității și dimensiunilor profilului impactului asupra sănătății orale (OHIP-14) și Componenta estetică (AC) în funcție de satisfacția estetică raportată de sine (VAS) înainte de tratament (T1) și după tratament (T2)

Variabila Satisfacția estetică T1 Satisfacția estetică T2

Severitatea OHIP-14 15.921 3.38

Limitarea funcțională 1.77 0.42

Durerea fizică 4.23 1.38

Disconfortul psihologic 2.851 0.62

Disabilitatea fizică 1.77 0.15

Disabilitatea psihologică 1.851 0.54

Disablitatea socială 1.85 0.151

Handicapul 1.62 0.08

AC 4.87 2.89

1 – p < 0.05, diferențe semnificative statistic

 

Aproape jumătate din pacienții incluși în studiu au fost femei, acestea fiind mai susceptibile de a experimenta afectarea esteticii, raportează mai multă durere și sunt mai motivate să solicite tratament și, în general, să utilizeze serviciile medicale decât bărbații.

În studiul prezent, toți pacienții au fost supuși unei îngrijiri dentare de bază înainte de a fi luați în considerare la tratamentul ortodontic. Din motive practice, au fost colectate datele dentare de după tratament în medie la 1,5 ani după tratamentul activ. Pe baza literaturii, poate fi presupus că recaderea este mai rapidă imediat după tratament și se diminuează după primul an.

Instrumentele folosite pentru a măsura calitatea vieții legată de sănătatea orală, ocluzia și estetica dentară au fost testate pentru a fi fiabile și valabile.

OHIP-14 a fost aleasă pentru măsurarea calității vieții legată de sănătatea orală, fiind un instrument utilizat pe scară largă și este comparabil cu materialul de control final. Modificările din Rezultatele OHIP în timpul monitorizării au arătat că este sensibil și pentru măsurarea modificărilor legate de tratamentul ortodontic și ortodontic-chirurgical.

S-a constatat că indicele PAR are o validitate și o fiabilitate excelentă pentru măsurarea severității malocluziei, a rezultatelor tratamentului și îmbunătățirea acestuia atunci când este analizat pe forme dentare, și s-a constatat, de asemenea, că este potrivit pentru evaluarea rezultatului clinic al tratamentului ortodontico-chirurgical.

Comparativ cu un alt indice ocluzal utilizat pe scară largă, DHC al IOTN, indicele PAR are o mai mare sensibilitate. În al doilea rând, PAR a fost elaborat în mod special pentru măsurarea

rezultatului tratamentului, în timp ce DHC a fost conceput ca indicator al necesității tratamentului, nu al rezultatul. Analiza măsurătorilor PAR repetate a arătat o foarte ridicată reproductibilitate.

Indicele de disfuncție al Helkimo a fost ales pentru a măsura severitatea tulburărilor mandibulare, deoarece permite scor numeric, spre deosebire de RDC / TMD. Cu toate că RDC / TMD este în prezent utilizat cel mai frecvent în scopuri de cercetare și oferă diagnosticul de tulburări mandibulare, împărțit în subclasificări specifice, Indicele Helkimo permite evaluarea severității tulburării mandibulare, adică este cumulativ și, prin urmare, mai potrivit pentru analiză.

O reanalizare a acelorași date pe patru întrebări unice a fost efectuată, arătând că acordul este substanțial pentru trei elemente: durerea OHIP, durere facială și durerea la nivelul maxilarului. Reanaliza a arătat acordul moderat pentru al patrulea element, durerea dentară, care este de obicei acută în comparație cu durerea facială, care este mai frecvent cronică. Cu toate acestea, nivelul ameliorării în durerile faciale în timpul urmăririi ar trebui interpretat cu prudență.

În ceea ce privește indicii concepuți pentru a măsura estetica dentară, AC al IOTN a fost ales pentru evaluarea estetică, deoarece este utilizat pe scară largă în studii similare cu cele neprofesionale.

O limitare a AC este că reprezintă aspectul dentar la copii de 12 ani. Cu toate acestea, a fost frecvent utilizat și la adulți. Fotografiile din AC nu includ cazuri cu mușcături anterioare deschise și inverse, dar sensibilitatea AC în cazurile cu aceste forme de malocluzie a fost ulterior demonstrată într-un studiu clinic realizat de Abu Alhaija și Al-Khateeb (2005).

Asociații între severitatea malocluzării, durere facială și semnele de tulburare mandibulară înainte de tratament au fost studiate cu analiza traiectoriei. În această analiză, modelul Χ² ar trebui să fie nesemnificativ indicând faptul că nu a fost respins modelul ipotetic. NFI evaluează îmbunătățirea relativă a potrivirii modelului ipotetic. NFI a prezentat o tendință de a subestima potrivirea in mostre mici, asa ca a fost revizuit la CFI, care ia mărimea în considerare. Pentru valorile NFI și CFI peste 0,95 se indică o potrivire superioară. RMSEA este un index ajustat, incluzând corecția pentru complexitatea modelului. Din două modele cu potrivire similară, se favorizează modelul mai simplu. Valorile RMSEA <0,05 indică o potrivire foarte bună.

Rezultatele acestui studiu au arătat că tratamentul malocluziei severe a avut o influență extinsă asupra calității vieții legată de sănătatea orală. Atunci când se compară impacturile orale raportate cu rezultatele populației medii adulte, prevalența raportării pacienților la unul sau mai mulți itemi cu ”destul de des” sau ”foarte des” a fost de 7 ori mai mare înainte de tratament și a scăzut până la nivelul populației generale după tratament.

În mod similar, severitatea efectelor raportate a scăzut după tratament până la nivelul din populația generală. Atunci când ”ocazional” a fost raportat ca impact în prevalență, prevalența a fost mai mare la pacienții tratați comparativ cu populațiile normale (49-52% față de 35%). Aceste rezultate ilustrează că efectele ocazionale sunt frecvente după tratament, în timp ce doar o mică parte din pacienți suferă de impacturi frecvente.

Este interesant faptul că nu au fost găsite diferențe semnificative statistic în calitatea vieții legată de sănătatea orală între pacienții care au primit tratamente ortodontice și ortodontico-chirurgicale din acest studiu.

Acest lucru sugerează că deformările mai slabe ale scheletului pot fi la fel de dăunătoare pentru pacient ca și problemele scheletice mai severe. Cu toate acestea, trebuie amintit faptul că pacienții din acest studiu au fost un grup selectat și toți au avut plângeri semnificative legate de malocluzie înainte de a accesa tratamentul. Pentru a investiga independența asocierii dintre malocluzie și calitatea vieții legată de sănătatea orală, studiul ar trebui să se bazeze pe un eșantion reprezentativ din populație.

Îmbunătățirea valorilor OHIP din acest studiu a fost mai mare comparativ cu studiul lui Lee et al. (2008), care poate fi explicată prin perioade mai scurte de urmărire în acest studiu.

Într-un studiu transversal al lui Palomares et al. (2012), scorurile de severitate ale OHIP ale adulților tineri care așteptau tratamentuk ortodontic au fost de 5,3 ori mai mari decât a celor din grupul de subiecți tratați, scorurile fiind apropiate de rezultatele studiului prezent. Per total, îmbunătățirea remarcabilă a calității vieții legată de sănătatea orală în acest studiu arată că tratamentul a fost bun calitativ.

În studiul actual, s-a constatat o îmbunătățire semnificativă statistic în toate cele șapte articole OHIP. Constatări similare au fost observate în studiile longitudinale anterioare în rândul pacienților ortodontico-chirurgicali. In orice caz, acest rezultat diferă de studiul transversal al lui Lee et al. (2007), care nu a găsit diferențe semnificative în durerea fizică, disabilitatea fizică sau disabilitatea socială între subiecți cu deformitate dentofacială și controale fără deformare dentofacială.

Se poate sugera că disconfortul psihologic este cel mai sensibil indicator pentru ameliorarea calității vieții legată de sănătatea orală după tratamentul malocluziei severe. Schimbările remarcabile ale disconfortului psihologic în OHIP-14 a apărut, de asemenea, într-o revizuire sistematică a lui Soh și Narayanan (2013) care a evaluat efectul chirurgiei ortognatice asupra calității vieții legată de sănătatea orală.

Cea mai mică îmbunătățire a fost observată în limitările funcționale. Când se analizează aceasta trebuie să fie recunoscută ca limitare funcțională în chestionarul OHIP-14, ce măsoară dificultăți în pronunțarea cuvintelor și gustul afectat. În special, acesta din urmă nu este un impact obișnuit privind malocluzia.

Într-un studiu longitudinal al lui Rustemeyer și Gregersen (2012), au fost adăugate trei întrebări specifice la OHIP-14. Nu au găsit nicio schimbare semnificativă între evaluarea pre- și post-chirurgicală în limitarea fizică, durere și mestecare, dar factorii psihologici și rezultatele estetice s0au îmbunătățit mai mult la unii dintre pacienți decât rezultatele funcționale.

Motegi și colab. (2003) au studiat pacienți cu clasa a II-a de malocluzie și au descoperit o îmbunătățire mai mare a funcționării psihosociale decât în funcționarea fizică. Constatările din studiul de față și din cercetările anterioare accentuează importanța aspectelor psihosociale în rezultatul tratamentului.

Deși acest studiu a confirmat efectul pozitiv al tratamentului ortodontic și ortodontic-chirurgical cu calitatea vieții legată de sănătatea orală, unii pacienți au întotdeauna mai puține beneficii de pe urma tratamentului.

În ceea ce privește asociațiile dintre severitatea malocluziei, durerea facială, tulburările mandibulare și calitatea vieții legată de sănătatea orală înainte de tratament, analiza traseului a arătat că gravitatea malocluziunii, tulburările mandibulare și durerea facială au fost asociate cu calitatea vieții legată de sănătatea orală înainte de tratament la ambele sexe, dar asocierea cu malocluzia a fost diferită la femei și bărbați.

La ambele sexe, tulburările mandibulare au fost asociate direct cu calitatea vieții legată de sănătatea orală și cu durerea facială. Asocierea dintre tulburările mandibulare și calitatea vieții legată de sănătatea orală a fost studiată în principal la pacienții cu tulburări mandibulare (. În timp ce aceste studii au demonstrat că calitatea vieții legată de sănătatea orală a fost semnificativ afectată la pacienții cu tulburarea mandibulară, asocierea a fost slabă în studiul actual.

În acest studiu, femeile au raportat o durere facială semnificativ mai intensă decât bărbații, care este o constatare generală în populațiile de pacienți cu tulburări mandibulare. În plus, asocierea dintre durerea facială și calitatea vieții legată de sănătatea orală a fost mai puternică printre femei decât între bărbați. Impactul negativ al durerii orofaciale asupra calitatea vieții legată de sănătatea orală este pe aceeași linie cu studiile asupra subiecților cu tulburări mandibulare.

Este demn de remarcat faptul că, spre deosebire de studiul nostru, diferențele de gen în asocierea între durerile faciale și calitatea vieții legată de sănătatea orală au fost mici sau nesemnificative la pacienții cu tulburări mandibulare. Interesant, au fost asociate caracteristicile ocluzale direct cu calitatea vieții legată de sănătatea orală, dar nu cu durerea facială la bărbați. Printre femei, de cealaltă parte, caracteristicile ocluzale au fost asociate indirect cu calitatea vieții legată de sănătatea orală prin dureri faciale. Acest lucru poate fi explicat parțial de diferențele de gen în tratament. Pe baza acestui studiu, se pare că femeile pot suferi mai mult din cauza durerii, în timp ce bărbații rezistă mai mult greu din cauza relațiilor ocluzale proaste.

O altă diferență de gen a fost găsită în ceea ce privește gravitatea malocluziei și tulburările mandibulare, asocierea fiind negativă la femei și pozitivă la bărbați. Acest lucru poate fi explicat și prin căutarea tratamentului și prin specificitatea grupului de pacienți. Pacienți cu probleme de malocluzie și tulburări mandibulare pot fi mai ușor de trimis la tratament, ducând la o situație în care pacienții cu malocluzie mai puțin severă pot avea semne de tulburări mandibulare relativ mai multe și simptomele din grupul de studiu și invers. Indiferent de asociațiile dintre severitatea malocluziei și tulburarea mandibulară și durerea facială, au existat caracteristici ocluzale care s-au asociat relativ scăzut cu calitatea vieții legată de sănătatea orală în studiu.

În ceea ce privește asociațiile între schimbările ocluziei, durerile faciale, tulburările mandibulare și calitatea vieții legată de sănătatea orală după tratament, schimbările ocluziei măsurate utilizând indicele PAR și modificările în calitatea vieții legată de sănătatea orală nu au fost corelate în acest studiu, sugerând că îmbunătățirea calității vieții legată de sănătatea orală nu se corelează neapărat cu măsurătorile clinice ale malocluzării. Nurminen et Al. (1999) a constatat că pacienții ortodontici al căror indice PAR este ”foarte îmbunătățit” au fost cei mai mulțumiți de tratament. În studiul de față, nu există date statistice în acest sens, diferența semnificativă a fost găsită în ceea ce privește calitatea vieții legată de sănătatea orală între ”Ameliorat” și ”Foarte mare ameliorare”, deși tendința a fost că calitatea vieții legată de sănătatea orală s-a îmbunătățit puțin mai mult printre pacienți.

O asociere între ocluzie și calitatea vieții legată de sănătatea orală a fost observată după tratament, cu pacienții cu un rezultat ocluzal mai compromis raportând o calitatea vieții legată de sănătatea orală mai săracă.

Ocluzia cu o relație bucală compromisă poate, de asemenea, provoca o ocluzie instabilă și creșterea activității parafuncționale și, astfel, afectează bunăstarea. O intensitate scăzută a durerii faciale a fost asociată cu îmbunătățirea calității vieții legată de sănătatea orală.

Dimensiunile OHIP asociate în special cu reducerea durerii faciale au fost durerea fizică, dizabilitatea fizică și dizabilitatea socială. Era de așteptat că durerea facială ar fi corelată cu durerea fizică, dar asocierea cu handicap fizic și mai ales cu dizabilități sociale a fost interesantă, pentru că handicapul social se referă la iritabilitate și la dificultăți în desfășurarea unor activități obișnuite.

Au existat doar dovezi limitate privind o asociere între tulburările mandibulare și calitatea vieții legată de sănătatea orală. Chiar dacă tulburarea mandibulară a fost asociată cu calitatea vieții legată de sănătatea orală la momentul inițial, nu a existat nicio asociere în modificările parametrilor. Se pare că tulburarea mandibulară nu are o asociere directă cu calitatea vieții legată de sănătatea orală la pacienții cu malocluzie.

Rezultatele acestui studiu indică faptul că scăderea durerii faciale este direct asociată cu o calitate a vieții legată de sănătatea orală îmbunătățită, în timp ce impactul schimbărilor în ocluzie și tulburările mandibulare nu a fost verificat. Aceste constatări reflectă o ierarhie similară așa cum se vede în model derivat empiric de Nuttall și colab. (2006). Dacă severitatea malocluziunii este stabilită ca ”boală”, iar durerea facială este un ”disconfort/durere fizică”, malocluzia poate afecta calitatea vieții legată de sănătatea orală prin depresie, în timp ce durerea este conținută în aceasta.

În modelul derivat empiric, durerea fizică este legată de toate celelalte dimensiuni ale calității vieții legată de sănătatea orală. Prin urmare, asocierea modificărilor durerii faciale cu tulburările fizice și handicapul social susțin modelul.

Dacă tulburările mandibulare ar fi fost stabilite în modelul de sănătate orală, acesta ar putea fi parțial ”boală”, dar, de asemenea, ”depreciere”, ”limitare funcțională” sau în cazuri mai severe, ”durere fizică” sau ”handicap fizic”. Acesta poate fi un motiv pentru care schimbările în semnele și simptomele tulburărilor mandibulare nu au fost corelate cu calitatea vieții legată de sănătatea orală, chiar dacă multe studii asupra pacienților cu tulburări mandibulare au demonstrat o asociere puternică între acești factori.

La pacienții cu tulburări mandibulare care caută tratament pentru acestea, boala a condus la afectare și durere la majoritatea pacienților. În acest studiu, pe de altă parte, pacienții au avut semne sau simptome care nu au fost experimentate ca fiind nocive sau care nu să se fi îmbunătățit în timpul tratamentului.

În plus, majoritatea studiilor asupra calității vieții legată de sănătatea orală la pacienții cu tulburări mandibulare au utilizat criteriile de diagnostic RDC/TMD, care includ aspectele psihosociale ale tulburării mandibulare.

În literatura de specialitate, nu s-au găsit date privind asocierea dintre tulburarea mandibulară, durerea facială și calitatea vieții legată de sănătatea orală la pacienții cu malocluzie. Relațiile dintre PAR, tulburarea mandibulară (măsurată cu indicii Helkimo modificați), durerea facială și satisfacția privind rezultatele tratamentului ortognatic au fost investigate anterior într-un studiu retrospectiv al lui Pahkala și Kellokoski (2007). Ei au găsit o corelație pozitivă între satisfacția pacienților și reducerea scorului PAR și a modificărilor subiective ale tulburării mandibulare și durerile faciale după tratament.

Nu s-au înregistrat modificări nici în PAR, nici în TMD, asociate cu satisfacție ridicată atunci când au fost ”foarte mulțumiți” și ”destul de mulțumiți”. În schimb, schimbările în capacitatea masticatorie și încrederea în sine au fost corelate cu o mai mare satisfacție. Deși calitatea vieții legată de sănătatea orală nu a fost inclusă în studiul lui Pahkala și Kellokoski, există unele asemănări între constatările studiului lor și studiul prezent, sugerând că pacienții beneficiază, în general, de avantajele unei ocluzii anatomice îmbunătățite, dar impactul pare să fie indirect.

În acest studiu, a fost asociată satisfacția îmbunătățită cu estetica dentară, calitatea vieții legată de sănătatea orală ameliorată, mai ales cu disconfort psihologic și handicapul psihologic. Constatarea este în concordanță cu studiile anterioare care au găsit o asociere între calitatea vieții legată de sănătatea orală negativă și insuficiența estetică percepută de sine.

Tendința a fost că femelele au raportat o ușoară nemulțumire față de estetica dentară înainte de tratament și au fost mult mai mulțumite de rezultatul estetic comparativ cu bărbații (deși nu semnificativ). În studiile anterioare, proporțiile pacienților care au raportat estetică ca motiv pentru tratament au fost în mod semnificativ scăzute.

S-a sugerat că pacienții cred că sunt mai ușor de acceptat dacă au o problemă funcțională mai degrabă decât una estetică. Cu toate acestea, concluziile studiului actual nu susțin cercetarea anterioară printre pacienții cu malocluzie, sugerând că aspectele funcționale sunt mai importantă pentru pacienți decât cele estetice.

La examinarea pacienților în funcție de satisfacția estetică, cei mai nesatisfăcuți pacienți au raportat o calitate a vieții legată de sănătatea orală mai săracă decât pacienții mai mulțumiți. Nemulțumirea ulterioară tratamentului poate să fie legată de așteptări nerealiste. Deoarece satisfacția estetică contribuie la calitatea vieții legată de sănătatea orală, este esențial ca profesioniștii să se asigure că pacientul are așteptări realiste privind rezultatul tratamentului. În consecință, o relație mai interactivă dintre profesioniști și pacient în timpul procesului de tratament

poate îmbunătăți satisfacția estetică.

Rezultatele acestui studiu subliniază importanța acordării unei atenții deosebite pacienților, percepțiilor privind efectele legate de malocluzie atunci când pacienții se referă la tratament, luarea deciziilor de tratament și estimarea rezultatului tratamentului. Cunningham și Hunt (2001) au declarat că schimbarea calității vieții este măsura ideală a rezultatului și că ar trebui să fie o măsură de schimbare a pacientului. Ei au susținut și că trebuie să putem demonstra că beneficiile derivă din tratamentul respectiv.

Rezultatele prezentului studiu au arătat un mare beneficiu al tratamentului, sugerând că indicațiile pentru tratament au fost adecvate. Dintre

About Essay Marketplace

Essay Marketplace is a library of essays for your personal use as examples to help you write better work.

...(download the rest of the essay above)

About this essay:

This essay was submitted to us by a student in order to help you with your studies.

If you use part of this page in your own work, you need to provide a citation, as follows:

Essay Marketplace, Îmbunătaţirea sănătăţii orale şi a calităţii vieţii a fost asociată cu tratamentul malocluziilor ȋnca din trecut…. Available from:<https://www.essaymarketplace.com/romanian-essays/imbunatatirea-sanatatii-orale-si-a-calitatii-vietii-a-fost-asociata-cu-tratamentul-malocluziilor-%c8%8bnca-din-trecut/> [Accessed 16-01-21].

Review this essay:

Please note that the above text is only a preview of this essay.

Name
Email
Review Title
Rating
Review Content

Latest reviews:

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.