Essay: PRODUSUL INTERN BRUT - Essay Marketplace

Essay: PRODUSUL INTERN BRUT

Unul dintre cei mai importanti indicatori macroeconmici este produsul intern brut, cunoscut si sub prescurtarea de PIB. Acesta reprezinta totalitatea valorii de piata a bunurilor si serviciilor, din interiorul unei tari, in decursul unui an, care urmeaza a fi destinate consumului final, el putand fi calculate la nivel de tara, regiune sau localitate.
In calcularea produsului intern brut se foloseste urmatoarea formula:
PIB= C+G+I+(E-M), unde C reprezinta consumul, G ‘ cheltuielile guvernamentale, I ‘ investitiile, E – exporturile, iar M reflecta importurile.
Prin urmare, acesta este egal cu suma dintre consumul privat, cheltuielile guvernamentale, investitiile intreprinderilor in bunuri de capital si veniturile obtinute din exporturi, din care se scad cheltuielile generate de importuri.
Componentele produsului intern brut:
1. Consumul privat este, in cea mai mare masura, component principala a PIB-ului. El reflecta cheltuielile realizate de gospodarii in ramurile economiei, cum ar fii: cheltuielile cu intretinerea, cheltuielile cu imbracamintea, cheltuielile cu bunurile alimentare si nu numai.
2. Cheltuielile guvernamentale sunt cunoscute si sub denumirea de consumul sectorului public, acestea referindu-se la cheltuielile provocate de produsele si serviciile necesare institutiilor statului (exemple: achzitionarea de mijloace de transport, de echipamente de securitate, achitarea salariilor fortei de munca etc.)
3. Investitiile intreprinderilor pot reprezenta investii in institutii de invatamant, tehnologii, inventar. Ca exemple putem mentiona achzitionarea de licente si brevete si, de asemenea, achzitionarea de noi tehnologii.
4. Exportul se refera la totalitatea bunurilor si servicilor transmise catre folosinta altei tari.
5. Importurile reprezinta suma produselor si serviciilor achizitionate din exteriorul tarii.

Cel mai adesea se foloseste PIB pe cap de locuitor, care arata raportul dintre produsul intern brut total si numarul de locuitori dintr-o tara, regiune sau localitate. Acesta poate ajuta la compararea eficientei diferitelor tari, regiuni sau localitati.

CONSUMUL
Consumul se refera la folosirea de produse si servicii in vederea satisfacerii nevoilor, atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv, fiind o cheltuiala suportata si de persoanele fizice, si de cele juridice.
Indicatorul macroeconomic care se utilizeaza pentru a arata nivelul mediu al consumului de produse si servicii se numeste consum pe locuitor. El se poate obtine raportand consumul, pe grupe de bunuri, din anumite perioade la numarul de locuitori ai tari, din perioadele analizate.

INVESTITIILE
Din punct de vedere financiar-contabil, investitiile reflecta niste cheltuieli optionale pentru achizitionare de produse la o valoare ridicata si cu un timp indelungat de folosire.
Alocare de resurse in vederea cresterii capitalului existent intr-un anumit moment, reprezinta investitiile. Mai exact, prin definirea investitiilor ne referim la alocarea de fonduri banesti in vederea obtinerii unor efecte pozitive pe viitor si a profitului.
In economie exista si procesul invers numit dezinvestitie. Ea se refera fie la posibilitatea returnarii unor active si lichiditati actionarilor, care se retrag din afacere, fie la investirea acestora intr-o alta afacere. Asadar, acest proces duce tot la investitie.
Astfel, investitiile se caracterizeaza astfel:
a. In ceea ce priveste timpul de desfasurare a investitiei, acesta este unul indelungat, putandu-se asadar discuta de patru perioade. Prima perioada se refera la definirea ideilor investitionale. Cea de-a doua perioada este cea in care se concretizeaza efectiv planul de activitate, bugetul, identificarea si planificarea raspunderii la risc si a efectelor viitoare. Cea de-a treia perioada este cea de implementare care presupune executarea efectiva a proiectului investitional in functie de planul stabilit pentru atingerea rezultatelor asteptate. Ultima perioada este cea a finalizarii care presupune livrabilitatea rezultatelor investitiei catre beneficiar.
b. Orice investitie este caracterizata de complementaritate. Prin urmare, alocarea resurselor necesare pentru realizarea unui anumit proiect investitional scade, in aceeasi masura, sansele ca actionarul sa aloce resurse pentru alte tipuri de investitii.
c. Interconditionalitatea reflecta conexiunile dintre proiectele de investitii. Orice investitie implica nevoia unei alte investitii, fara de care proiectul nu se poate duce la bun sfarsit. Putem afirma, deci, ca investitiile sunt dependente intre ele.
d. Ireversabilitatea se refera la faptul ca resursele care sunt implicate in realizarea proiectelor investitionale sunt imposibil de recuperate.
e. O alta caracteristica este unicitatea. Chiar daca proiectele investitionale au aceleasi caracteristici, ele au rezultate diferite care se interpreteaza ca atare. Prin urmare, se obtin efecte specifice.
f. Se deruleaza in conditiile unor restrictii de cost, impuse de finantator sau de disponibilitatile interne ale beneficiarilor.
Rolul investitiilor este de a genera schimbari positive in cadrul organizatiei care o implementeaza sau la nivelul grupului tinta respectiv.
Studiile de fezabilitate sunt importante, chiar obligatorii pentru proiectele de investitii. In general, structura unui astfel de studio este stabilita prin cadrul legislative si are doua mari parti: cele scrise si cele desenate.
Partile scrise includ: datele generale privind proiectul (definirea obiectivelor, amplasamentul), datele tehnice privind investitia (descrierea functionala, constructiva si tehnologica), analiza cost-beneficiu (analiza financiara, economica, de senzitivitate si de risc), sursele de finantare a investitiei (fonduri proprii, publice), estimari privind forta de munca (numarul de locuri de munca in faza de executie a investitiei si in cea de operare a acesteia), principalii indicatori tehnico-economici (valoarea totala a investitiei, durata de executie si esalonare in timp) si, nu in ultimul rand, avize si acorduri (partea documentara).
Partile desenate contin planse tehnice, de arhitectura, planuri de amplasare in zona, planse de instalatii, de santier etc.

INFLATIA
Inflatia este un indicator macroeconomic, caracterizat de un dezechilibru economic major prezent in toate statele lumii. Aceasta se reflecta prin cresterea preturilor si scaderea, in acelasi timp, a puterii de cumparare a monedei specifice fiecarei tari.
Inflatia se calculeaza la sfarsit de an fiscal, acesta fiind, de obicei, egal cu sfarsitul anului calendaristic. Ea arata daca politicile monetare, legislative, fiscale si nu numai, impreuna cu cele alea Bancii Centrale genereaza stabilitatea preturilor de consum.
Printre consecintele majore determinate de inflatie se numara: diminuarea puterii de consum a populatiei, redistribuirea veniturilor, inclinatia spre consum creste in defavoarea inclinatiei spre economisire. In ceea ce priveste rata dobanzii, aceasta este puternic influentata de cea a inflatiei.
Aceste consecinte suportate de populatia fiecarei tari sunt cunoscute drept costuri ale inflatiei.

NORVEGIA
Conform produsului intern brut pe cap de locuitor, Norvegia este unul dintre cele mai bogate state ale lumii. O influenta majora este detinuta de veniturile obtinute din extractiile de petrol. Transportul maritim este un factor de importanta majora in dezvoltarea activitatilor sale economice, traditionale, Norvegia fiind a patra flota la nivel mondial. La acesta se adauga, implicit, pescuitul si piscicultura. Chiar daca piscicultura este un domeniu important de activitate, guvernul impune respectarea unor conditii stricte de mediu si protectie sociala.
In ceea ce priveste exportul, aceasta tara joaca un rol important in productia de metale, cu precadere in cea de aluminiu.
Ca partener important al Uniunii Europene, Norvegia se claseaza pe un loc fruntas in ceea ce priveste comertul de bunuri, alaturi de China, Elvetia, Statele Unite ale Americii si Rusia. Uniunea Europeana este cel mai important partener de import si export pentru Norvegia, cu un procent de 74,3% din totalul comertului.
La formarea produsului intern brut, un aport semnificativ il are extractia de petrol, gaze si minerit (23%), utilizand un volum redus al fortei de munca (1,3%), reflectandu-se astfel dezvoltarea puternica a tehnologiilor din acest domeniu.
Contributia fiecarui sector in calcularea PIB-ului Norvegiei este: 55,7% este reprezentat de sectorul serviciilor, 41,5% de cel al industriei si 2,7% de cel al agriculturii.
Sectorul de servicii asigura locuri de munca pentru cea mai mare parte (76,6%) a populatiei active, acesta incluzand: posta si telecomunicatiile, sistemul de transport, vanzarea si reparatiile auto, sanatatea si educatia, serviciile financiare si multe altele.
Cresterea majora a exporturilor de petrol brut a determinat in 2013 o diferenta semnificativa intre totalul importurilor (69,1 miliarde euro) si cel al exporturilor (118,22 milarde euro) tarii.
Principalele bunuri exportate sunt: petrolul, metalele, produsele chimice, iar destinatiile, cel mai des, intalnite pentru aceasta activitate sunt: Suedia cu 11,3% din total exporturi, Germania cu 8,6% si SUA cu 8,5%, conform statisticilor din anul 2013. In ceea ce priveste importul, printre marfurile principale se numara: mijloacele de transport, echipamentele industriale, mobila, imbracaminte si multe altele, Suedia, Germania si China fiind principalii parteneri de import ai tarii, cu 13,6%, 12,4%, respectiv 9,3% din total.
Paste your text in here…

Review this essay:

Name
Rating
Your review: (optional)

Latest reviews:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.